Ce înseamnă în concepţia constituţionalistului Emil Boc să concepi proiecte de lege pentru care să-ţi angajezi răspunderea în faţa Parlamentului? Dacă stăm să ne gândim doar la felul în care s-au conceput Legea unitară a salarizării, Legea unitară a pensiilor, Legea 119/2010, Legea educaţiei naţionale şi recentul proiect de lege pentru modificarea Codului Muncii, răspunsul este foarte simplu, în mare se procedează astfel: "le facem pe picior, la ceas de seară - că ziua suntem ocupaţi cu realegeri în funcţii de conducere la nivelul partidului în judeţe -, nu ţinem cont de prevederile legale privind dialogul social, nu calculăm impactul economic, social şi financiar, avem în vedere să tăiem cât mai multe locuri de muncă - la grămadă, că este mai uşor -, menţionăm obligatoriu că măsurile se impun din cauza acordului cu finanţatorii externi, după care ne trimitem Vişanii şi Tălmăcenii să le susţină în cadrul emisiunilor TV. Că doar avem sarcină de la tătucu să reformăm statul şi economia românească, nu? Ce s-o întâmpla după intrarea unor astfel de legi în vigoare, vedem noi, mai dăm OUG pentru corectare, că doar ce ne-am învăţat cu această procedură!"
Dacă cineva este de altă părere, s-o spună, n-am nimic împotrivă, dar să fie atent, de exemplu, la ce s-a întâmplat nu mai departe de ieri în şedinţa de guvern, când miniştrii Ialomiţianu şi Botiş i-au răspuns lui Boc că n-au realizat o analiză cu privire la cât va cheltui statul cu majorarea sporului pentru munca de noapte, de la 15 la 25%, ca urmare a modificării Codului Muncii.
