După o săptămână plină de veşti triste, cauzate de modul deplorabil în care se înţelege a se face reforma în domeniul sănătăţii, am avut parte şi de ceva care ne-a făcut să ne mai descreţim frunţile şi privirile încruntate din cauza grijii zilei de mâine. Mă refer în primul rând, bineînţeles la triumful gimnasticii româneşti la recent încheiatul campionat european de gimnastică desfăşurat la Berlin, unde sportivii noştri ne-au făcut să ne simţim din nou mândri că suntem români şi, după ani şi ani de „recesiune” în domeniu, am dovedit din nou că putem fi cei mai buni în acest domeniu.
Cum a fost posibilă această performanţă? Îmi place să cred că în primul rând datorită „punerii omului potrivit la locul potrivit”, a încredinţării managementului acestei discipline sportive specialiştilor români de marcă în domeniu, recunoscuţi şi apreciaţi pe plan mondial. Pentru că talente deosebite am avut dintotdeauna, numai că acestea n-au fost încredinţate de fiecare date spre şlefuire celor care chiar se pricep şi au performat de-a lungul timpului în domeniu, fiind doriţi şi de alte ţări ai căror conducători care au înţeles că sportul de performanţă este unul dintre cei mai buni ambasadori.
În al doilea rând, tot la sfârşitul săptămânii am avut parte şi de altceva menit „să ne mai binedispună” şi să mai uităm de necazurile de zi cu zi provocate de recesiune şi criza economică, după cum ne-a explicat ulterior protagonistul întâmplării. Un politician care crede că dacă ne arată ce specialist este dumnealui la dans, ne face să uităm replica cinică pe care i-a dat-o unui interlocutor de emisiune TV şi anume că în cazul unui pensionar militar „poate a trecut un îngeraş şi l-a luat” când omul respectiv a decedat în urma a ceea ce a văzut trecut pe talonul de pensie în luna ianuarie 2011.
Două modele de a ieşi din recesiune. Care să fie însă modelul de urmat?
