Japonezul şi românul

Împăratul Akihito s-a adresat poporului japonez. Simplu şi sobru, câteva minute. Ceva de neimaginat pentru cetăţeanul japonez, având în vedere concepţia acestuia despre natura divină a împăratului. Precedentul s-a mai întâmplat în anul 1945, când împăratul Hirohito a anunţat la radio capitularea Japoniei în al 2-lea război mondial. Ambii împăraţi s-au adresat poporului japonez în momente cruciale şi tragice pentru destinul acestuia. De fiecare dată când împăratul a vorbit poporului, acesta a încremenit.

La noi în schimb, nu trece o zi ca preşedintele să nu ne transmită ceva. De rău, dacă se poate, pentru traiul de zi cu zi. Cu ură în glas şi priviri, după care urmează inevitabilul hăhăit. Mai multe n-are rost să spun, simţim zilnic pe pielea noastră. Şi ca să ne treacă oful, punem maneaua aia cu Băsescu care ne scapă de belele. Iar dacă sunt cumva alegeri, îl votăm din nou ca nişte masochişti. Ce să-i faci, poporul român nu este poporul japonez.

Japonia nu pierde timpul! Noi am pierdut 20 de ani...

"Japonia nu pierde timpul", era titlul unei ştiri difuzate de postul TV Antena 3 în cursul zilei de ieri, cu referire la timpul record în care constructorii de drumuri japonezi au reuşit să refacă un drum distrus de cutremurul de acum o săptămână. În nici 4 zile, timp în care ţara a fost zguduită zilnic de noi cutremure! Şi mai mult ca sigur, nu este singurul exemplu de acest gen. Interesant mi s-a părut şi faptul că prim-ministrul japonez nu s-a dus la locul cu pricina. Lucru care spune multe despre mentalitatea conducătorilor poporului japonez, faţă de cei ai poporului român, dar şi a drumarilor din cele două ţări. Spun asta, pentru că nu pot să nu-mi aduc aminte de câte ori s-a dus Băsescu la vestitul pod de la Mărăcineni sau când îşi punea un fes pe cap şi mergea pe Valea Oltului, când se întâmpla să se blocheze traficul rutier din cauza căderilor de pietre. Mai mult pentru a se băga în seamă şi a da bine pe sticlă, pentru că aportul său în rezolvarea unor astfel de situaţii era egal cu zero barat, nefiind specialist în domeniu. De altfel, competenţa lui în privinţa drumurilor româneşti s-a văzut şi se vede cu ochiul liber numai dacă stăm să numărăm numărul kilometrilor de autostradă, deşi a ocupat tot felul de funcţii în Ministerul Transporturilor. Iar ca să fac referire şi la prim-ministrul român, pot să fac pariu cu oricine că acesta n-ar fi ratat prilejul de a tăia o panglică într-o astfel de situaţie, lucru care se pare că-i face mare plăcere. Pentru că, nu-i aşa, un metru de drum dacă se construieşte sau reabilitează în România, evenimentul trebuie marcat obligatoriu printr-o festivitate la care e musai să se taie şi panglici şi să se dea indicaţii preţioase constructorilor pentru activitatea de viitor. Că doar trebuie să avem cu ce ne lăuda apoi în campaniile electorale! Lucru care la japonezi nu se face.