Excelenţa Sa Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, îşi încheie misiunea după un mandat fără glorie. A reuşit “performanţa” de a stârni în România sentimente antiamericane, pentru prima dată după bombardamentele americane din anii 1943 şi 1944, în vreme de război. Decorat de Băsescu, Gitenstein pleacă şi cu o tinichea de coadă, prinsă de milioanele de români care l-au ştampilat ca membru de frunte al echipei care îl are pe naşu în suflet.
Excelenţa SA dl Mark Gitenstein, ambasadorul Statelor Unite în România, pleacă de la Bucureşti după o misiune eşuată. Principalele lui sarcini, ca de altfel ale tuturor ambasadorilor SUA în lume, erau să apere interesele ţării pe care o reprezintă şi să dezvolte în rândul cetăţenilor români sentimentul de prietenie, atât de bine sădit aici de decenii. Mark Gitenstein venea la Bucureşti după munca tenace a altor ambasadori americani care au lăsat aici multe amintiri plăcute şi regrete pentru despărţirea inerentă la încheierea mandatului. Din păcate, Mark Gitenstein întrerupe seria şi plecarea lui este privită ca o uşurare de milioane de români. Această retragere fără glorie la încheiere de mandat va fi cu siguranţă analizată la Departamentul de Stat, unde se află informaţiile legate de “prestaţia” ambasadorului. Pentru prima dată de la bombardamentele americane asupra României din anii 1943-1944, la noi în ţară s-au exprimat din nou sentimente antiamericane. Cauza nu rezidă din politica SUA, care în plan general asigură relaţii trainice cu România în toate domeniile, ci din cauza exclusiv a declaraţiilor publice ale ambasadorului american angajat cu toată capacitatea în lupta politică internă de la Bucureşti. În ultimii ani, în care criza regimului Băsescu a stârnit în rândul populaţiei o nemulţumire generală, dl Gitenstein a intervenit partizan în favoarea băsismului, susţinându-l în toate împrejurările. Ambasadorul SUA a devenit astfel la Bucureşti nu un sprijin pentru schimbări democratice, nu un promotor al dialogului şi echilibrului, menit să atenueze criza politică, ci şi-a asumat rolul de avocat al tendinţelor dictatoriale evidente ale preşedintelui Băsescu şi acoliţilor acestuia. Dl Gitenstein a devenit în ultimul an de mandat la Bucureşti băiatul cel rău, care punea gaz pe foc în lupta politică şi, mai grav, făcea declaraţii incendiare care au ridicat temperatura manifestaţiilor populare din iarna trecută. Fraza antologică, definitorie pentru modul în care Excelenţa Sa privea demonstraţiile Măriei Sale, poporul român, este de repetat: “Simplul fapt că oamenii îşi pot exercita dreptul dat de Dumnezeu de a avea păreri diferite fără a se teme că vor fi împuşcaţi de pe acoperişuri este un semn al progresului. Dacă aveţi îndoieli în această privinţă, întrebaţi-i pe cetăţenii Siriei ce părere au”.
De ce au apărut după o asemenea declaraţie critici vehemente la adresa ambasadorului şi a ţării pe care o reprezintă în România, nu mai trebuie explicat motivul! Culmea, rădăcinile dlui Gitenstein se află în România, bunicul s-a născut la Botoşani, dar sângele românesc, iată, se mai face şi apă în unele cazuri.
Atitudinea ambasadorului SUA după “căderea” lui Boc şi apoi a Guvernului MRU a devenit şi mai tranşantă în favoarea regimului Băsescu, dezavuat clar la alegerile locale din iunie 2012. Excelenţa Sa a devenit un susţinător fără limite al preşedintelui Băsescu Traian în lunile agitate ale referendumului pentru suspendare. Având ca principal scop “salvarea” cu orice preţ şi cu orice metode a lui Traian Băsescu, ambasadorul american a intervenit public în decizii ale Parlamentului, ale Curţii Constituţionale şi, credem, a informat incorect Administraţia SUA despre realităţile din România. În condiţiile de credit absolut date de Gitenstein pionilor băsismului Monica Macovei şi Daniel Morar, prima “mentorul” ambasadorului şi al doilea, “un om extraordinar de curajos şi foarte competent”, nu este o surpriză teza fraudării colosale a referendumului, îmbrăţişată de SUA. Când ignori 7,5 milioane de voturi nu mai poţi să susţii că eşti campionul democraţiei; când pledezi fără menajamente în favoarea exploatării fără discernământ a unor resurse naturale; când faci declaraţii care pot influenţa piaţa internă în dauna unor interese naţionale şi condamni un fost premier înainte de sentinţa Justiţiei, nu poţi să eviţi sentimentul că tratezi România ca pe o colonie, iar pe cetăţenii ei, cu o superioritate jignitoare.
Dl Mark Gitenstein pleacă fără a lăsa la Bucureşti prea multe regrete. A fost onorat de Băsescu Traian cu un înalt ordin pe care îl va purta la ceremonii, dar merge acasă şi cu tinicheaua de coadă prinsă de milioanele de români care nu-l simpatizează. Dimpotrivă!
Cel care vine după Mark Gitenstein, ca ambasador al SUA, preia o grea moştenire.