Speranţa nu moare niciodată. Cu fiecare zi care a trecut, a crescut tot mai mult numărul celor care încă mai sperăm ca astăzi Boc să fie dat de-a berbeleacul din fotoliul de la Palatul Victoria. Sperăm cu nu toţi cei care au fost mituiţi la bucată în ultimele zile prin alocarea de fonduri pentru colegiile în care au fost aleşi, vor sta în bancă şi nu-şi vor exercita votul, pentru că nu pentru asta au fost trimişi în Parlament de alegătorii lor. Poate că dacă vor ieşi la ferestrele Casei Poporului şi vor vedea ce vrea cu adevărat poporul strâns în piaţă de sindicate, vor avea un gram de luciditate. Poate îşi aduc aminte că Parlamentul reprezintă voinţa supremă a poporului şi nu a intereselor unui partid sau altul. Poate că unii n-au uitat când au afirmat că nu sunt doar mămăligi şi chiar vor începe cu adevărat reformarea statului. Trimiterea la coasă a lui Boc ar fi un bun început. Noi încă sperăm!
