N-aş vrea să fiu în pielea lui Emil Boc, dacă acesta ar putea fi (dar-ar Domnul!) măcar o zi un simplu cetăţean. Să nu ştii ce-ţi rezervă ziua de mâine, dacă mai ai ce pune pe masă copiilor în perioada următoare pentru că e foarte posibil să fii dat afară din serviciu, să te uiţi cu groază şi uimire cum cresc preţurile alimentelor de bază, medicamentelor şi combustibililor, iar tu ai buzunarele goale, cam asta este, în mare, ceea ce doresc a avea parte musiu Boc măcar o zi, ca cetăţean român. Să fie primul pentru care România încetează a mai fi stat social, aşa cum doreşte chiar tătucul lui. Să-şi pună dramatica întrebare "Dar cu mine cum rămâne, după ce m-am sacrificat pentru binele vostru?" "Că doar am făcut ceea ce trebuie!"
Se pare totuşi că dorinţa mea nu este departe de a se îndeplini, după întâlnirea din seara asta de la vila Lac 1. Pentru că dacă se adevereşte că şi cosaşul şef şi buldogul şi-au anunţat candidaturile pentru şefia portocalie, mai mult ca sigur primului nu-i va rămâne altceva de făcut decât să-şi ia coasa în primire şi să muncească cu ziua, în condiţiile noilor prevederi ale Codului Muncii pe care le-a propus.
