Cu ceva timp în urmă, un lider important al principalului partid de guvernământ ne spunea că principala unitate de măsură a performanţei în politică ar trebui să fie "bocul". Astăzi cred că astfel de cuvinte i-ar sta în gât precum broscoiul pe care a reuşit să-l scuipe între timp. Pentru că unitatea de măsură propusă de dumnealui nu poate fi sinonimă decât cu corupţia generalizată la nivel înalt, furtul de voturi în Parlament, foamea, scăderea veniturilor populaţiei, scumpiri în lanţ şi falimentul a sute de mii de firme. Lipseşte încă oficializarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, dar se pare că nu va mai dura mult până se va realiza şi aceasta, pentru că semnăturile de realizare a dorinţei au fost obţinute zilele trecute.
Cu toate acestea, noi, cei mulţi, încă mai avem speranţă, dar nu datorită afirmaţiilor celui mai mic prim-ministru - atât la propriu, cît şi la figurat -, că vom ieşi din criză (cred şi el a pierdut şirul de câte ori ne-a tot spus-o) la sfârşitul acestei luni. Avem speranţă datorită faptului că propunerea privind introducerea bocului ca unitate de măsură nu a fost şi oficializată.
