De la gestul d-lui Sobaru au trecut câteva luni de zile, timp în care a fost vacanţă parlamentară, deci nu era vreun pericol ca cineva sa-i imite gestul. Ar fi fost deci timp arhisuficient ca să fie întreprinse măsuri de securizare a balcoanelor sălilor de şedinţe ale Parlamentului, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de gesturi, dacă asta chiar ar fi fost una dintre grijile primordiale ale Robertei. Faptul că în realitate nu s-a întâmplat nimic în acest sens până azi, când s-a decis interzicerea accesului publicului la balcoane pe timpul şedinţei în care guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii, ca şi pe timpul citirii moţiunii de cenzură şi a votării acesteia, ne spune un lucru foarte clar: guvernanţilor le este tot mai frică, simt deja ura crescândă a poporului pe care l-au înfometat şi umilit şi încearcă să ridice cât mai multe bariere în faţa acestuia. Numai că uită un lucru cunoscut de când lumea: nimeni n-a câştigat vreo luptă cu propriul popor.
Dacă eu mă înşel cumva, îi propun Robertei să repună pe tapet iniţiativa pe care a avut-o în trecutul apropiat în legătură cu demolarea zidului care împrejmuieşte Casa Poporului. Tare îmi este însă că va cere supraînălţarea acestuia, amenajarea de foişoare de observaţie, introducerea sistemului de patrulare a forţelor de ordine şi toate celelalte măsuri care se iau pe linie de pază într-o unitate militară. Pentru că, nu-i aşa, poporul trebuie ţinut departe atunci când cei "aleşi şi numiţi" lucrează pentru fericirea lui!
