Oare cine o fi mai excentric, Gaddafi sau Sarkozy?

Ce să vezi, hodoronc-tronc l-a apucat grija pe unul din mai marii democraţiilor occidentale de "poporul libian", mai bine zis de opozanţii regimului aflat la putere şi şi-a trimis avionele de luptă în spaţiul libian. Nu ştiu cum se face, dar de ce oare astfel de intervenţii or avea loc doar în ţările arabe? Mai ales în cele deţinătoare de petrol, dar cu dotare militară mai slabă şi fără baze militare occidentale pe teritoriul lor!

Dacă tot sunt aşa de preocupaţi unii lideri occidentali de nerespectarea drepturilor şi libertăţilor democratice de către alţi conducători numiţi de ei excentrici, dictatori ş.a.m.d şi vor să impună democraţia lor pe întreg globul pământesc, cum se face că au orbul găinilor de exemplu în privinţa unui regim din statul european al cărui nume nu mai este necesar să-l spun, pe care l-au acuzat de făcute şi nefăcute în privinţa suprimării opoziţiei politice? A auzit cineva de propunerea unei rezoluţii ONU ca în cazul Libiei sau Irakului? Ca să nu mai vorbim de unele state arabe din Golful Persic, unde numai democraţie nu este! Adevărul îl spune doamna Clinton în declaraţia domniei sale de azi privind justificarea intervenţiei din Libia: "Afacerile trebuie să meargă în zona aceea".

Va fi interesant de urmărit cum se vor descurca trupele franceze, implicate în intervenţie. Pentru că peste tot pe unde au luptat, după primul război mondial, au mâncat bătaie de le-au mers fulgii. În special din cauza ţâfnoşilor aflaţi la conducerea statului în acele momente.

Japonezul şi românul

Împăratul Akihito s-a adresat poporului japonez. Simplu şi sobru, câteva minute. Ceva de neimaginat pentru cetăţeanul japonez, având în vedere concepţia acestuia despre natura divină a împăratului. Precedentul s-a mai întâmplat în anul 1945, când împăratul Hirohito a anunţat la radio capitularea Japoniei în al 2-lea război mondial. Ambii împăraţi s-au adresat poporului japonez în momente cruciale şi tragice pentru destinul acestuia. De fiecare dată când împăratul a vorbit poporului, acesta a încremenit.

La noi în schimb, nu trece o zi ca preşedintele să nu ne transmită ceva. De rău, dacă se poate, pentru traiul de zi cu zi. Cu ură în glas şi priviri, după care urmează inevitabilul hăhăit. Mai multe n-are rost să spun, simţim zilnic pe pielea noastră. Şi ca să ne treacă oful, punem maneaua aia cu Băsescu care ne scapă de belele. Iar dacă sunt cumva alegeri, îl votăm din nou ca nişte masochişti. Ce să-i faci, poporul român nu este poporul japonez.

Japonia nu pierde timpul! Noi am pierdut 20 de ani...

"Japonia nu pierde timpul", era titlul unei ştiri difuzate de postul TV Antena 3 în cursul zilei de ieri, cu referire la timpul record în care constructorii de drumuri japonezi au reuşit să refacă un drum distrus de cutremurul de acum o săptămână. În nici 4 zile, timp în care ţara a fost zguduită zilnic de noi cutremure! Şi mai mult ca sigur, nu este singurul exemplu de acest gen. Interesant mi s-a părut şi faptul că prim-ministrul japonez nu s-a dus la locul cu pricina. Lucru care spune multe despre mentalitatea conducătorilor poporului japonez, faţă de cei ai poporului român, dar şi a drumarilor din cele două ţări. Spun asta, pentru că nu pot să nu-mi aduc aminte de câte ori s-a dus Băsescu la vestitul pod de la Mărăcineni sau când îşi punea un fes pe cap şi mergea pe Valea Oltului, când se întâmpla să se blocheze traficul rutier din cauza căderilor de pietre. Mai mult pentru a se băga în seamă şi a da bine pe sticlă, pentru că aportul său în rezolvarea unor astfel de situaţii era egal cu zero barat, nefiind specialist în domeniu. De altfel, competenţa lui în privinţa drumurilor româneşti s-a văzut şi se vede cu ochiul liber numai dacă stăm să numărăm numărul kilometrilor de autostradă, deşi a ocupat tot felul de funcţii în Ministerul Transporturilor. Iar ca să fac referire şi la prim-ministrul român, pot să fac pariu cu oricine că acesta n-ar fi ratat prilejul de a tăia o panglică într-o astfel de situaţie, lucru care se pare că-i face mare plăcere. Pentru că, nu-i aşa, un metru de drum dacă se construieşte sau reabilitează în România, evenimentul trebuie marcat obligatoriu printr-o festivitate la care e musai să se taie şi panglici şi să se dea indicaţii preţioase constructorilor pentru activitatea de viitor. Că doar trebuie să avem cu ce ne lăuda apoi în campaniile electorale! Lucru care la japonezi nu se face.

Cosiţi-l pe Boc!

Speranţa nu moare niciodată. Cu fiecare zi care a trecut, a crescut tot mai mult numărul celor care încă mai sperăm ca astăzi Boc să fie dat de-a berbeleacul din fotoliul de la Palatul Victoria. Sperăm cu nu toţi cei care au fost mituiţi la bucată în ultimele zile prin alocarea de fonduri pentru colegiile în care au fost aleşi, vor sta în bancă şi nu-şi vor exercita votul, pentru că nu pentru asta au fost trimişi în Parlament de alegătorii lor. Poate că dacă vor ieşi la ferestrele Casei Poporului şi vor vedea ce vrea cu adevărat poporul strâns în piaţă de sindicate, vor avea un gram de luciditate. Poate îşi aduc aminte că Parlamentul reprezintă voinţa supremă a poporului şi nu a intereselor unui partid sau altul. Poate că unii n-au uitat când au afirmat că nu sunt doar mămăligi şi chiar vor începe cu adevărat reformarea statului. Trimiterea la coasă a lui Boc ar fi un bun început. Noi încă sperăm!

În legătură cu unele învăţături prezidenţiale către PD!

Traian Băsescu a dat cu pumnul în masa PDL. La întâlnirea de aseară cu liderii democrat-liberali, şeful statului le-a pus în vedere că el vrea premier independent. "Este decizia mea când voi face numirea. Este treaba mea, nu a partidului, le-a explicat Traian Băsescu". Preşedintele a explicat că numirea unui premier intră în atributele sale şi nu ale partidului, iar dacă membrii PDL nu sunt de acord cu numirea sa, pot contesta această decizie în Parlament.

Este o ştire preluată de pe site-ul ANTENA 3, al cărei conţinut se referă la discuţiile preşedintelui cu liderii principalului partid de guvernământ, din 13 martie 2011. Dacă conţinutul este adevărat, ne arată cât preţ pune actualul preşedinte al României pe Constituţia ale cărei prevederi a jurat – de 2 ori chiar - să le respecte. Ce spune însă Constituţia, la art. 85 alin (1) şi la art. 103? Negru pe alb, conform art. 85 „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.” Iar art. 103 vine cu precizări, tocmai evita interpretări de genul celor făcute, nu o dată doar, de dl. preşedinte:
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Deci, nicăieri nu scrie că preşedintele are în atribuţii numirea unui premier, ci a Guvernului şi aceasta doar după obţinerea votului de încredere din partea Parlamentului. Premierul îl desemnează ca şi candidat, ceea este cu totul altceva.

Aşadar, dacă ştirea se confirmă, preşedintele ne dă de ştire că va face tot ce vor muşchii lui în legătură cu desemnarea unui prim-ministru, în total dispreţ faţă de prevederile constituţionale. Iată de ce apreciez că de data aceasta chiar este necesar a se schimba prevederile Constituţiei în această privinţă şi să se introducă prevederi foarte clare care să nu mai lase loc de nici o interpretare. Astfel de precizări ar trebui pentru întreg capitolul III „AUTORITĂŢILE PUBLICE”, astfel încât să nu mai lase loc de nici o interpretare, chiar dacă aceasta ar însemna să facem o Constituţie de câteva sute de pagini. Şi lista ar trebui extinsă la tot ce are legătură cu politicul şi legiferarea în actuala Constituţie!

Alba-neagra cu legalitatea în privinţa pensiilor militare!

sursa:www.plano10.com

Citesc şi nu-mi vine să cred! Într-un document cu antetul M.Ap.N. se recunoaşte, negru pe alb, că acesta a încălcat legea când a trimis, pe adresa fiecărui pensionar militar, "Decizia nr ... din ... privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii 119/2010", în plicuri pe care era trecut ca expeditor " MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE - CASA DE PENSII SECTORIALĂ - Drumul Taberei nr. 7-9 - Sector VI Bucureşti - Of.Poştal 66 - COD 061352"! În documentul menţionat, înaintat Tribunalului VÂLCEA, datat 03 martie 2011, se menţionează că respectiva Casă de Pensii Sectorială nu există! Ba, mai mult, ministerul recunoaşte că a Guvernul a încălcat şi prevederile art. 135 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care prevede că "Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi". Semnificativ este şi faptul că abia pe 10 martie 2011 a fost postat spre dezbatere publică până pe 19 martie 2011, pe site-ul www.mmuncii.ro al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, un "Proiect de Hotărâre pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "!

Pe bună dreptate, orice pensionar militar îşi pune acum întrebări precum: dacă Casa de pensii Sectorială a M.Ap.N. nu există, ce instituţie ne-a expediat plicurile la domiciliu? Cine este responsabil de aceasta? Din ale cui fonduri s-a plătit expedierea plicurilor? Mai ales dacă ştie că în aceeaşi Lege 263/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 852 din 20 decembrie 2010 sunt următoarele prevederi:

Art. 132

(1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).

(3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) este coordonată metodologic de CNPP.

ART. 193

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, 135 şi 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Toate acestea nu fac decât să demonstreze încă o dată, dacă mai era necesar, haosul legislativ patronat şi de Guvern şi M.Ap.N în privinţa pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii 164/2001.

Apropo, l-a mai văzut sau auzit cineva pe ministrul Oprea cu declaraţii despre situaţia pensiilor militare? Dacă tot zice că este doctor în justiţie militară, ce părere are despre documentul înaintat Tribunalului VÂLCEA?

Dilema lui Boc: Dar cu mine cum rămâne?

N-aş vrea să fiu în pielea lui Emil Boc, dacă acesta ar putea fi (dar-ar Domnul!) măcar o zi un simplu cetăţean. Să nu ştii ce-ţi rezervă ziua de mâine, dacă mai ai ce pune pe masă copiilor în perioada următoare pentru că e foarte posibil să fii dat afară din serviciu, să te uiţi cu groază şi uimire cum cresc preţurile alimentelor de bază, medicamentelor şi combustibililor, iar tu ai buzunarele goale, cam asta este, în mare, ceea ce doresc a avea parte musiu Boc măcar o zi, ca cetăţean român. Să fie primul pentru care România încetează a mai fi stat social, aşa cum doreşte chiar tătucul lui. Să-şi pună dramatica întrebare "Dar cu mine cum rămâne, după ce m-am sacrificat pentru binele vostru?" "Că doar am făcut ceea ce trebuie!"

Se pare totuşi că dorinţa mea nu este departe de a se îndeplini, după întâlnirea din seara asta de la vila Lac 1. Pentru că dacă se adevereşte că şi cosaşul şef şi buldogul şi-au anunţat candidaturile pentru şefia portocalie, mai mult ca sigur primului nu-i va rămâne altceva de făcut decât să-şi ia coasa în primire şi să muncească cu ziua, în condiţiile noilor prevederi ale Codului Muncii pe care le-a propus.

Caravana Reducerilor miniPRIX vine in judetele Dolj, Bacau si Prahova!

Weekendul acesta, pe 12 si 13 martie, Caravana reducerilor miniPRIX trece prin judetele Bacau, Prahova si Dolj . In acest weekend (12-13.03.2011) Caravana Reducerilor miniPRIX ofera reducere de 20% pentru toate produsele si preturi miniPRIX: pantaloni de la 9 lei, camasi si bluze de la 19 lei, pantofi si balerini de la 29 lei si accesorii de la 1 lei tuturor celor din judetele Bacau, Prahova si Dolj! Magazinul online miniPRIX este singurul loc unde preturile bune se intalnesc cu promotiile pe masura. De aceea va asteptam la cumparaturi!

Frica de popor!

De la gestul d-lui Sobaru au trecut câteva luni de zile, timp în care a fost vacanţă parlamentară, deci nu era vreun pericol ca cineva sa-i imite gestul. Ar fi fost deci timp arhisuficient ca să fie întreprinse măsuri de securizare a balcoanelor sălilor de şedinţe ale Parlamentului, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de gesturi, dacă asta chiar ar fi fost una dintre grijile primordiale ale Robertei. Faptul că în realitate nu s-a întâmplat nimic în acest sens până azi, când s-a decis interzicerea accesului publicului la balcoane pe timpul şedinţei în care guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii, ca şi pe timpul citirii moţiunii de cenzură şi a votării acesteia, ne spune un lucru foarte clar: guvernanţilor le este tot mai frică, simt deja ura crescândă a poporului pe care l-au înfometat şi umilit şi încearcă să ridice cât mai multe bariere în faţa acestuia. Numai că uită un lucru cunoscut de când lumea: nimeni n-a câştigat vreo luptă cu propriul popor.

Dacă eu mă înşel cumva, îi propun Robertei să repună pe tapet iniţiativa pe care a avut-o în trecutul apropiat în legătură cu demolarea zidului care împrejmuieşte Casa Poporului. Tare îmi este însă că va cere supraînălţarea acestuia, amenajarea de foişoare de observaţie, introducerea sistemului de patrulare a forţelor de ordine şi toate celelalte măsuri care se iau pe linie de pază într-o unitate militară. Pentru că, nu-i aşa, poporul trebuie ţinut departe atunci când cei "aleşi şi numiţi" lucrează pentru fericirea lui!

Ministerul (P)lăcintă

Recentul raport al Curţii de Conturi privind modul în care s-a cheltuit un milion de euro pentru construcţia a 7 patinoare artificiale ne arată încă o dată cum este jefuit banul public. Repartizare discreţionară a investiţiilor - evident către firme doar de o anumită coloratură -, valoare a investiţiilor făcute după cum le-a convenit responsabililor din MTS, achiziţionarea patinoarelor fiind făcută la preţuri supraevaluate. Bine că nu s-au ocupat şi de achiziţionarea patinelor, că poate le cumpărau şi p-astea cum cumpăra Necolaiciuc şuruburi şi şaibe pentru CFR! Jaf în toată regula, o (P)lăcintă numai bună de împărţit la acest minister!

N-am înţeles totuşi de ce Curtea de Conturi n-a mers până la capăt, adică să sesizeze Parchetul şi s-a limitat doar să facă public raportul. Pentru că altfel acest mod de acţiune nu este altceva decât tot o cheltuire aiurea a banului public.