miercuri, 9 noiembrie 2011

Cine este premier în Romania? Emil Boc sau Jeffrey Franks?

Cine este premier în Romania? Emil Boc, sau Jeffrey Franks?
  |  09.11.2011

Ghici ciupercă ce-i
Cea de-a zecea misiune de evaluare a FMI s-a încheiat la începutul acestei săptămâni, lăsând să se întrevadă faptul că reprezentantul acestui organism pentru România, Jeffrey Franks, se pronunţă apăsat în cele mai variate probleme. Uneori o face în locul şi pentru Guvernul României, deşi nu ocupă, în mod oficial, nici un portofoliu la Palatul Victoria. Mai are această ţară un Guvern? Cine conduce guvernul: Emil Boc, sau Jeffrey Franks?

Declaraţiile sale au vizat cele mai diverse domenii, de la energie la salarii şi pensii. Modul în care au fost făcute te îndeamnă să te întrebi dacă reprezentantul FMI nu şi-a depşit cumva mandatul şi dacă, în lipsa unor politici guvernamentale coerente, reprezentantul FMI nu s-a apucat, cumva, să conducă la propriu România. Cam toate declaraţiile lui Jeffrey Franks sunt făcute la modul imperativ, iar unele dintre ele sunt făcute la persoana întâi plural.
  

Despre privatizările din energie şi despre băieţii destepţi

  
"Trebuie să scăpăm definitiv de un sistem în care băieţii deştepţi din sectorul public şi sectorul privat se bucură de profituri nemeritate, în timp ce angajaţii lor şi publicul larg plătesc aceste activităţi ineficiente", a spus Franks. Eliminarea contractelor de energie încheiate cu „băieţii deştepţi” este solicitată atât de FMI cât şi de reprezentanţii UE, pentru a aduce mai multă lichiditate pe piaţa energiei. De remarcat este faptul că Franks spune că trebuie “să scăpăm” de acele persoane, deşi el nu este nici român şi nici nu face parte din Guvernul României.
  
"Am definitivat lista companiilor pentru care statul va privatiza pachetul majoritar de aţiuni şi din aceasta fac parte Oltchim, Cuprumin, CFR marfa, Electrica Serv, Electrica Furnizare, Electrica Distribuţie, Elcen Bucureşti şi cele două companii energetice, Oltenia şi Hunedoara, care vor fi înfiinţate prin unirea mai multor unităţi", a afirmat Franks. Nu este deloc clar cine a definitivat aceasta listă, din moment ce guvernul român a anunţat, în diverse declaraţii, că se opune privatizării companiilor energetice.„Guvernul nu va privatiza, în niciun caz, pachetele majoritare de acţiuni de la distribuţiile Electrica şi de la viitorul complex energetic din Oltenia, aşa cum a cerut FMI zilele acestea", au declarat surse guvernamentale pentru ziarul Adevărul. „Ar fi cea mai mare prostie să scoatem la vânzare acum aceste companii, în condiţiile în care uitaţi-vă cum arată pieţele şi nu am reuşi să luăm pe ele nici trei lei. Le-am transmis asta oficialilor FMI", au adăugat sursele menţionate de ziarul citat.

Miercurea trecută, după o întâlnire cu reprezentanţii FMI, oficialii Ministerului Economiei au transmis un comunicat în care prezintă planul de privatizări. Nu există în comunicatul ministerului nicio referire la distribuţiile de energie şi nici la cele două complexe energetice din Oltenia şi Hunedoara. În ce sens trebuie privite acum aceste declaraţii? Cine suntem noi – noi cei  care “am definitivat” lista companiilor la care se va vinde pachetul majoritar de acţiuni? Şi cine a hotarât că se va vinde pachetul majoritar, din moment ce în comunicat era vorba de pachete de acţiuni de maxim 10-15% din capitalul social? Jeffrey Franks a arătat că privatizarea celor două complexe energetice, prin vânzarea pachetelor majoritare, a fost discutată cu preşedintele Traian Băsescu, iar acesta a fost de acord cu propunerea. Întrucât preşedintele a fost de acord, trebuie că cineva a venit pe tavă cu aceste măsuri. Cine?
  

Salariile şi pensiile românilor


Şeful misiunii FMI a dat o veste proastă şi pensionarilor şi angajaţilor din sistemul bugetar. Jeffrey Frank a precizat că au fost impuse unele măsuri dificile, cum ar fi îngheţarea nominală a salariilor din domeniul public şi a pensiilor. "Am convenit ca, dacă condiţiile permit, să se facă o majorare limitată a salariilor din sectorul public şi al pensiilor", a spus Franks. Majorarea va fi minimă şi va avea loc la mijlocul anului viitor, dacă evoluţia de până atunci a veniturilor bugetare va permite acest lucru, a declarat luni şeful misiunii FMI. „Orice creştere va fi modestă, poate cu nivelul inflaţiei”, a spus Franks. Din nou se foloseşte această formulare ambiguă - “am convenit” - fară a se menţiona cine a inţiat respectiva decizie.

Jeffrey Franks a fixat şi un calendar pentru această eventuală majorare de salarii şi pensii. El a amintit că Legea responsabilităţii fiscale nu permite decizii privind majorări de venituri înainte cu şase luni de alegeri, dar Guvernul poate hotărî în luna mai şi să o pună în aplicare abia după două luni. Acest lucru face imposibilă această majorare, dacă alegerile vor avea loc în luna noiembrie, aşa cum doreşte Guvernul.

Mai devreme de luna mai, guvernul nu va putea lua aceasta decizie, întrucât Franks a arătat clar că o delegaţie a FMI va veni abia în luna aprilie, pentru a discuta cu autorităţile evoluţia bugetară din primul trimestru. Dacă mai apoi se constată că în 2012 va exista spaţiu pentru majorări de venituri, atunci Guvernul ar putea decide creşterea salariilor în lunile următoare. Ori, dacă Guvernul va decide, în luna mai, asupra majorărilor şi le va pune în aplicare după două luni, adică din luna iulie, alegerile nu se vor putea desfăşura în noiembrie, ba poate chiar nici în decembrie. „Îndemnăm guvernul să respecte legea responsabilităţii fiscale şi să nu existe creşteri salariale cu şase luni înainte de alegeri”, a spus Franks.
  

Prognozele pentru 2012 şi absorbţia fondurilor europene

  
„De la ultima noastră vizită, incertitudinile la nivelul cadrului macroeconomic internaţional au sporit semnificativ. Anticipăm că în anul 2011 creşterea se va menţine la aproximativ 1,5%, susţinută de exporturi puternice, de un an agricol bun şi de o modestă reluare a creşterii interne. Pentru anul 2012, însă, perspectivele s-au înrăutăţit. Proiectăm acum o creştere între 1,8 şi 2,3% pentru anul viitor, condiţionată de o mai bună absorbţie a fondurilor europene şi a redresării cererii interne”, a spus Jeffrey Franks. Deci prognoza a fost revizuită în jos, cât despre creşterea de 4-5%, pe care Guvernul o anunţa până mai ieri, nici nu mai poate fi vorba.

Absorbţia efectivă a fondurilor europene puse la dispoziţia României este infimă, iar prioritizarea utilizării acestora lipseşte cu desăvârşire.

„Guvernele trebuie să impulsioneze investiţiile publice prin fonduri europene. O dată cu reducerea părţii de cofinanţare naţională şi cu rambursarea TVA a crescut capacitatea de atragere a fondurilor europene. Absorbţia efectivă se menţine descurajantă. Deşi rămân neutilizate fondurile europene, apar proiecte noi care pot fi finanţate prin buget sau în afara bugetului. Ele trebuie evaluate astfel încât să fie prioritizate. Este crucial pentru România să se prevină risipa fondurilor europene”, a spus Jeffrey Franks.Limbajul folosit de reprezentantul FMI este asemănător cu cel pe care ar trebui să îl aibă un prim-ministru. Nu este vina lui Franks că autorităţile române n-au făcut nimic în acest sens.
  

Gălăgia politică din România şi politica BNR

  
"Unul din motivele pentru care încrederea nu şi-a revenit în totalitate este că oamenii se uită şi la restul Europei, iar acest lucru nu le dă încredere. Poate fi, însă, şi o chestiune de gălăgie politică, aici în România. Încrederea oamenilor în activitatea economică va fi restaurată atunci când ei vor vedea că salariile cresc, şomajul scade, iar odată cu revenirea creşterii economice se va construi un cerc virtuos", a spus Jeffrey Franks. "Dar ceea ce pot spune este că, într-adevăr, în ţările în care există mai multă gălăgie politică,  încrederea este mai mică. Gălăgia politică este o expresie pe care economiştii o folosesc atunci când apare incoerenţă în discursurile politice, ceea ce duce ulterior la slăbirea încrederii în economie", a continuat Franks. Declaraţiile sunt pe muchia mandatului pe care un reprezentant al FMI îl are într-o ţară teţă, care beneficiază de bani din partea fondului. Reprezentanţii FMI nu au dreptul să se amestece în chestiuni politice interne şi de obicei evită cu abilitate să facă orice fel de declaraţii care ar putea fi interpretate ca atare.

În mod surprinzător, reprezentantul FMI a comentat în premieră şi unele decizii ale Băncii Naţionale. "Eu aş mai fi aşteptat câteva luni înainte să operez o modificare a politicii monetare, dacă eram în locul BNR. Dar acest lucru este doar o discrepanţă minoră între viziunea noastră şi cea a băncii centrale. (...) Adevărul este că inflaţia s-a redus puternic, iar măsura este una adecvată atât timp cât vom vedea o consolidare a acestei reduceri", a spus Franks. "Nu trebuie să te uiţi doar la inflaţie, trebuie să te uiţi şi la presiunile pe cursul de schimb, pe fluxurile de capital. Dar, în acest moment, ele sunt administrabile", a mai spus Franks. Merită amintit faptul că până în prezent toţi reprezentaţii FMI s-au aţinut să comenteze în vreun fel deciziile BNR.
  

Franks dă impresia că şi-a impus punctul de vedere


Desigur, Jeffrey Franks a comentat şi alte aspecte, cum ar fi investiţiile străine, arieratele din economie sau situţia finanţării din sănătate. Din toate declaraţiile făcute de Franks cu ocazia misiunii de evaluare în România, se constată un ton imperativ şi critic la adresa activităţii Guvernului român.

În afară de aceasta, atunci cand se raportează la autorităţile române, reprezentantul FMI pare să dialogheze cu preşedintele Băsescu, şi nu cu premierul Emil Boc, cel care ar trebui să se ocupe de toate chestiunile ridicate de Jeffrey Franks.

De multe ori Franks dă impresia că şi-a impus punctul de vedere în mod aproape unilateral şi dacă s-a consultat cu cineva, acel cineva a fost doar preşedintele Băsescu; iar acesta a fost de acord, de fiecare dată, cu tot ce a cerut reprezentantului FMI.

Unde este premierul României, Emil Boc? Mai are această ţară un Guvern? Şi cine îl conduce? Emil Boc, sau Jeffrey Franks?

marți, 8 noiembrie 2011

Cine cui dă lecţii de inginerii financiare şi leslative? Boc lui Franks sau invers?

"Am convenit ca, dacă condiţiile permit, să se facă o majorare limitată a salariilor din sectorul public şi al pensiilor", a spus Franks.
El a precizat că orice creştere a pensiilor va fi modestă, nu cum se întâmpla în trecut, şi a dat ca exemplu o creştere probabilă, echivalentă cu rata inflaţiei.
Franks a arătat că o delegaţie a FMI va veni în aprilie pentru a discuta cu autorităţile evoluţia bugetară din primul trimestru, iar, dacă se constată că în 2012 va exista spaţiu pentru majorări de venituri, atunci Guvernul ar putea decide creşterea salariilor în lunile următoare.
Şeful misiunii FMI a amintit că Legea responsabilităţii fiscale nu permite decizii privind majorări de venituri înainte cu şase luni de alegeri, dar Guvernul poate hotărî creşterea salariilor şi pensiilor în luna mai şi să o pună în aplicare abia după două luni.
Dacă stăm să ne aducem aminte, Legea responsabilităţii fiscale a fost unul din punctele pentru care FMI a insistat foarte mult să fie adoptată atunci când se negocia primul acord de împrumut, ăla uriaş din 2009. Acum şeful FMI spune în conferinţă de presă cum poate fi ocolită o prevedere expresă a legii respective în cursul anului 2012, în scopul nerespectării prevederilor unei alte legi, cea privitoare la pensii, prevederi care ar trebui să se aplice începând cu 01.01.2012. 
Aşa că, pe bună dreptate, oricine îşi poate pune câteva întrebări simple: oare cine a avut ideea acestor inginerii financiare şi legislative pentru eludarea prevederilor unor legi? Cine cui a dat lecţii în acest sens? Guvernul român delegaţiei FMI sau invers? Dacă ideea aparţine guvernului român, oare delegaţia FMI a fost de acord, aşa,  "moca"? 

luni, 7 noiembrie 2011

Cum şi-a produs şi cheltuit România ultimele 10 PIB-uri

Cum şi-a produs şi cheltuit România ultimele 10 PIB-uri



De Mirel Palada | 6.11.2011 .
Criza ne ţine cu ochii pe PIB. În sfârşit, suntem foarte atenţi la bani. Şi cum se produc, şi cum se cheltuie. În analiza de mai jos, am folosit atât seria brută de date, cât mai ales pe cea ajustată sezonier. Oare evoluțiile din ultimii doi ani vorbesc de ieșirea din crizǎ sau nu?

Mai întâi, să ne uităm pe graficul care arată cursul PIB-ului de la revoluţie încoace:
Fig. 1. Evoluția PIB-ului, 1990 – 2011 (Q1).

Date trimestriale. $. Sursa: INS

Notǎ: 1990 – 2000: aproximare trimestrialǎ proprie
pe baza datelor anuale

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE
După cum se vede, e foarte probabil sǎ avem de-a face cu exemplu bine definit de double dip, de evoluție în W. Scade, crește, scade înapoi, crește. Întrebarea din minţile tuturora: oare continuǎ creșterea? Sau nu cumva se face triplu V?
Dincolo de evoluția generalǎ a PIB-ului, și mai importantǎ este structura sa. Cum se produce PIB-ul? Cum se cheltuie? Pe lîngǎ acestea douǎ, la fel de importantǎ este analiza structurii fluxului de intrǎri și ieșiri din țarǎ, a importurilor și exporturilor. Atît evoluția lor, cît mai ales evoluția sumei lor, a deficitului comercial sînt relevante pentru sǎnǎtatea economicǎ a României.
Sǎ le luǎm pe rînd.

PIB, structura de producţie

Fig. 2. PIB-ul României, structura producției.

Volume absolute

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE
Ne folosim de datele puse la dispoziţie de INS. Momentul de plecare al analizei: 2000. Cea mai recentǎ datǎ a seriei temporale: trimestrul I 2011. Seria de date utilizatǎ este cea ajustatǎ sezonier și care a dat la o parte efectul inflației, totul fiind calculat în prețuri constante, ale anului de început al seriei: 2000.
Ce observǎm? Țara crește și noi o datǎ cu ea. Mai ales industria.
Cot la cot cu industria, comerțul. În perioada 2007 – 2008 comerțul reușește performanța de a depǎși pentru singura datǎ producția industrialǎ, o cocoașǎ de consum ostentativ și irațional bine definitǎ.
Vom vedea mai încolo cum aceastǎ perioadǎ 2007 – 2008 este de asemenea definitǎ de valori strigǎtoare la cer ale deficitului comercial. Acei doi ani au reprezentat pentru România o crizǎ de beție, a binge drinking, un dezmǎț de înghițire nemestecatǎ. Acum sîntem balonați și suferim.
Mai recent, în ultimii doi ani, dupǎ criza de la sfîrșitul lui 2008, observǎm o revenire bine definitǎ a industriei. De nouǎ trimestre industria merge din bine în mai bine, cum spunea fostul premier Tǎriceanu, duduie.
Tot în 2007 – 2008 observǎm anii de glorie ai construcțiilor. Practic în doi – trei ani de zile, din 2005 în 2008, sectorul construcțiilor s-a dublat ca valoare. Pe urmǎ criza a readus acest sector la nivelul anului 2007. În general, 2007 este în multe privințe nivelul la care mulți indicatori din economia româneascǎ au fost aduși înapoi: salarii, PIB, consum publicitate, sector construcții, numǎr de angajați.
Un alt domeniu pe care îl vedem încet-încet crescînd, o adevǎratǎ modificare structuralǎ, este cel al serviciilor. Avem de-a face cu creșterea ponderii sectorului terțiar în economie, fenomen bine evidențiat de istoria recentǎ a altor economii.
Agricultura bate pasul pe loc. Dincolo de fluctuațiile meteorologice, ea se menține la un nivel aproximativ constant. Ținînd însǎ cont ca PIB-ul tot crește, ponderea agriculturii ca procent scade, dupǎ cum vom vedea în graficul urmǎtor.
Fig. 3. PIB-ul României, structura producției.

% din total PIB

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE
Dacǎ e sǎ calculǎm ponderea fiecǎrui sector de producție la fiecare moment trimestrial de mǎsurare, observǎm cǎ:
- industria se menține la aprox. 30%. Momentul de crizǎ 2008 – 2009 a dus la o scǎdere temporarǎ, dar în general ponderea industrialǎ este bine definitǎ și preponderentǎ în structura PIB-ului. Mai recent, avem de-a face cu o creștere a acestui sector economic. Se evidențiazǎ o structurǎ de țarǎ de Lumea a Doua.
- comerțul e pe locul doi, ocupînd în anii nebuni 2007-2008 chiar primul loc în structura PIB-ului. Ce consum ostentativ! Exact cum scapǎ copiii în magazinul de dulciuri, la fel au fǎcut și românii cînd în sfîrșit au început sǎ dea de bani. Să vedem însă cum arată deficitul comercial în acea perioadǎ.
- celelalte servicii se mențin constant pe poziția a treia, în zona lui 17-18% (o șesime din PIB). Structurǎ bine definitǎ și rezilientǎ.
- agricultura, deși în volume absolute e aproximativ constantǎ, scade ca pondere din total PIB, de la aprox. 15% la aprox. 10%. Alt semn de structurǎ de PIB de Lumea a Doua, de țǎri cu sector secundar predominant, care au fǎcut ieșirea din zona sectorului primar, dar nu au fǎcut încǎ total pasul în zona preponderenței serviciilor în economie.
- construcțiile au avut și ele momentul lor de glorie în 2007 – 2008. Acum își ling rǎnile.

Cum s-au consumat PIB-urile

În altǎ parte a tabelului pe care INS ni-l pune la dispoziție, avem și structura de cheltuieli.
Dincolo de disecǎrile analitice fine, putem sǎ agregǎm consumul în trei mari categorii:
- ce consumǎm, fie populația, fie statul?
- ce investim?
- ce punem deoparte (economisim) ori, din contrǎ, luǎm din altǎ parte (împrumutǎm)?

Din nou, analiza graficǎ o facem pe douǎ paliere: volume absolute și structurǎ procentualǎ din total PIB.
Pentru volumele absolute, folosim tot seriile de date ajustate sezonier și asanate din punct de vedere al inflației. Totul exprimat în prețuri constante, de început de serie temporalǎ, bani din anul 2000.
Fig. 4. Structura folosirii PIB-ului.

Volume absolute

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE
Se observă cǎ am consumat din ce în ce mai mult.
Pe de o parte, e normal, pentru cǎ am și produs din ce în ce mai mult: a crescut PIB-ul. Per ansamblu, în aproximativ 10 ani, din 2000 pînǎ în 2011, consumul total (populație + administrație publicǎ) s-a dublat în volume absolute (dupǎ ce dǎm inflația la o parte).
De alfel, și ceilalți doi indicatori au fǎcut cam același lucru : pînǎ prin 2008 formarea brutǎ de capital fix s-a cam dublat, dar a venit criza și s-a pus frînǎ, revenindu-se la nivelul de acumulare din 2006.
Elementul final din ecuație, importul net (importuri minus exporturi, adicǎ deficitul comercial) a cunoscut și el o creștere continuǎ pînǎ în 2007 – 2008, perioadǎ în care pur și simplu a explodat, dupǎ care a venit criza și s-a așezat pe un nivel aproximativ constant, tot în zona anului 2006.
Dar partea cu adevǎrat interesantǎ este atunci cînd calculǎm aceste valori ca procent din total PIB. Aici e momentul adevǎrului : cît consumǎm ? cît punem deoparte ? de unde vine economisirea ?
Să ne uităm la ce a fost folosit PIB-ul:
Fig. 5. Structura folosirii PIB-ului.

Procente din total PIB

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE
Aici este adevǎrata bubǎ a acestei țǎri, căci iată ce rezultă din acest tabel. Din punct de vedere al consumului pînǎ prin anul 2003-2004, pe vremea guvernului Nǎstase, consumam ceva mai puțin decît produceam, cam 85% din total PIB. Se cheamǎ cǎ aveam de unde sǎ punem și deoparte, sǎ contribuim la formarea brutǎ de capital fix (economisire, investiții).
Puneam deoparte cam 20% din PIB. Dar 85% și cu 20% dǎ mai mult de 100%, dǎ 105%. Cum de reușeam sǎ avem mai mulți bani decît total PIB?
Restul de 5% surplus erau de fapt împrumuturi din strǎinǎtate sub forma deficitului comercial : importuri minus exporturi. Deci puneam deoparte cam 15% din ce produceam în total, mai aduceam de afarǎ încǎ aprox. 5% și în total fǎceam un pachețel de bani de folosit mai departe (formarea brutǎ de capital fix), școli, autostrǎzi, aeroporturi, sǎli de sport etc, cam de 20% din PIB.
E mult? E puțin? Aici chiar nu mǎ pricep. Cândva se spunea cǎ un nivel de peste 30% e greu de atins și e specific unor țǎri bine organizate, cam autoritariene, care-și pun în cap cu tot dinadinsul sǎ-și facǎ infrastructurǎ. În rest, țǎrile democratice stau cam la zona de 15% – 25%.
Dar nu aici e problema. Problema începe prin 2004 – 2005. De atunci s-a dat drumul la consum și încet-încet consumul a ajuns sǎ acopere tot ce produceam în țarǎ, 100% din PIB, trecînd chiar și peste, în anii de consum irațional din 2007 – 2008.
Avenit criza, ne-am întors de la consum 105% din cît producem (consum pe datorie, adică), înapoi la 100%, dar nu reușim sǎ fim economi precum în prima jumǎtate a deceniului trecut.
Anii 2009-2010 sînt tot în zona consumului a tot ceea ce producem. 100%. Tot ce producem cheltuim, bǎgǎm în salarii, pensii, mîncare, mașini, vacanțe – pe ce toacǎ banii omul obișnuit, primǎria obișnuitǎ, consiliul județean obișnuit.
Însǎ țara pune mai departe bani deoparte, nu? Încǎ se face formare brutǎ de capital fix, în zona lui 15%. Însǎ, spre deosebire de anii 2000 – 2004, nu pe banii noștri, ci pe împrumut, pe ce intrǎ în România din alte țǎri.
Evident cǎ discuția va aluneca inevitabil în acuze politice. Se vor rosti nume: Nǎstase, Tǎriceanu, Bǎsescu, Boc. Dincolo de plăcerea fiecăruia de-a numi orice vinovat vrea el, rămâne constatarea: tot ce producem consumăm, dacǎ punem bani deoparte îi punem nu din banii noștri ci din ai altora. Ne cam amanetǎm viitorul, cum s-ar spune.
De remarcat din nou, de manierǎ cît se poate de sugestivǎ grafic, ponderea deșǎnțatǎ a importurilor în zona anilor 2007 – 2008, exact cînd și consumul ajunsese la paroxism. Adică: de prin 2005-2006 încoace am adus bani din alte țǎri tot într-o veselie, deci ne-am împrumutat, ca sǎ-i consumǎm, nu ca sǎ facem ceva durabil cu ei.
Încǎ ceva: la începutul anilor 2000 structura formǎrii brute de capital fix era de genul urmǎtor: un total de 20% din PIB din care 15% puneam noi, 5% puneau alții sub formǎ de împrumut. Deci tot ce se crea plusvaloare, investiție în țară era aproximativ trei pǎrți noi, o parte ei, strǎinii. Trei sferturi România nouǎ a noastrǎ, un sfert al lor. A fair deal, sǎ zicem.
În schimb, în ziua de azi tot ce se pune deoparte în țara asta este al lor, noi mulțumindu-ne sǎ cheltuim banii și sǎ nu contribuim deloc la bucata de Românie nou creatǎ. E toatǎ a lor, a italienilor, olandezilor, americanilor, rușilor, turcilor, chinezilor, FMI-ului, Bǎncii Mondiale, Uniunii Europene, de peste tot de unde în varii forme luǎm bani, fie sub formǎ de împrumut formal, fie sub forma mai insidioasǎ de deficit comercial. Momentul de vîrf al acestei structuri a PIB-ului a fost în perioada 2007 – 2008. O să ne mai permitem vreodată să facem aşa?

Intalnire PNL - SCMD


vineri, 4 noiembrie 2011

Interviu cu Gral.Lt.(r) Corneliu DOBRIŢOIU

Colaborare PNL - SCMD Filiala 1 Craiova

vineri, 28 octombrie 2011

Colaborare PNL - SCMD Filiala 1 Craiova


Dolj: Acord de colaborare între PNL şi Sindicatul Cadrelor Militare în Retragere

28 octombrie 2011
Autor Ana Maria Gebăilă

Partidul Naţional Liberal Dolj a semnat, ieri, un Acord de colaborare cu Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi Retragere (SCMDRR) din Dolj, prin care cele două părţi au consimţit că se vor implica activ, atât la nivel local, cât şi naţional, „pentru întărirea opoziţiei democratice” şi „înlăturarea pe cale democratică a coaliţiei aflate la putere”. Acesta este cel de-al doilea acord semnat de SCMDRR cu unul dintre membrii Alianţei Uniunii Social Democrate, după cel cu PC, urmând ca săptămâna viitoare să fie parafat şi cu PSD.
Concret, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – Filiala Dolj, în urma tatonărilor şi negocierilor cu partidele din opoziţie, a ajuns la o înţelegere cu liderii acestora, prin care şi-a luat angajamentul de a participa activ la acţiunile de popularizare a programelor, platformelor şi măsurilor prevăzute în programele proprii, dar şi în cele ale USL, „menite să stopeze declinul economic şi social al societăţii româneşti, atât în perioada preelectorală, cât şi în timpul campaniei electorale”, după cum se arată în Acordul semnat ieri la Craiova. „Este o colaborare mai veche între PNL şi Filiala Dolj a Sindicatului Cadrelor Militare, care astăzi se concretizează din punct de vedere formal, prin semnarea acestui acord de colaborare” a afirmat Mihai Voicu, preşedintele PNL Dolj.
„Vom pune semnătura şi pe acordul cu USL”
La rândul său, preşedintele SCMDRR Dolj, col. (r) Mişu Naom, a declarat că foşti militari din Dolj sunt hotărâţi mai mult ca oricând să participe activ la pregătirea campaniei electorale „nu pentru a da jos actuala putere”, care, oricum, „s-a descalificat”, ci pentru a aduce în societate „ceea ce tot românul îşi doreşte: o Românie liberă şi prosperă”. „Semnarea Acordului cu PNL înseamnă încă un pas înainte în ceea ce noi, militarii din judeţul Dolj, ne-am dorit: să ne implicăm activ în atragerea forţelor din societatea civilă la o construcţie care să fie opozabilă actualei puteri. (…) Am considerat că este momentul să ne implicăm activ în viaţa cetăţii, ceea ce şi facem. În perioada următoare vom semna acordul şi cu PSD şi, într-un final, considerăm că vom pune semnătura şi pe acordul cu USL”, a afirmat preşedintele SCMDRR Dolj, col. (r) Mişu Naom.
Iniţiativa plecată din Dolj se va extinde în toată ţara
Potrivit acestuia, iniţiativa unei colaborări cu formaţiunile politice din USL a aparţinut chiar Sindicatului Cadrelor Militare din Dolj, în ţară mai fiind parafate două astfel de colaborări, la Deva şi Bucureşti, urmând ca şi alte filiale să încheie astfel de acorduri.
Invitat la protocolul de semnare a Acordului de colaborare PNL Dolj – SCMDRR Dolj, gen. (r) Cornel Dobriţoiu – nominalizarea PNL pentru funcţia de ministru al Apărării – a declarat că salută iniţiativa colegilor militari din Dolj, mai ales că „niciodată în istorie, categoriile socio-profesionale nu au fost antagonizate între ele de o asemenea manieră”. „Îmi exprim convingerea că colegii mei vor fi nişte vectori de influenţă foarte importanţi la nivel local, în încercarea de a pune umărul ca să înlăturăm această guvernare aberantă, care a prăbuşit România”.
Sursa: http://scmdfiliala1craiova.blogspot.com/

Transcrierea conferinţei de presă susţinute de preşedintele Comisiei de Apărare şi securitate a PNL, Corneliu Dobriţoiu, şi coordonatorul naţional al comisiilor de specialitate ale PNL, deputatul Radu Stroe

Transcrierea conferinţei de presă susţinute de preşedintele Comisiei de Apărare şi securitate a PNL, Corneliu Dobriţoiu, şi coordonatorul naţional al comisiilor de specialitate ale PNL, deputatul Radu Stroe
Radu Stroe
Permiteţi-mi să vă salut. Să vă mulţumesc pentru faptul că ați acceptat să participați la această conferință de presă. Să mulțumesc, de asemenea, reprezentanților sindicatelor militare prezenţi aici de faţă şi să îmi permiteţi să vi-l prezint, sunt convins că îl cunoașteți, pe domnul general Dobriţoiu, care este președintele Comisie de apărare și securitate națională a Partidului Național Liberal, iar eu, în calitate de coordonator național al comisiilor naționale speciale ale Partidului Național Liberal, vom ataca două teme:
Prima - ceva mai scurt pentru că lumea între timp s-a edificat, situaţia produsă ieri în parlament, dar şi astăzi referitoare la proiectul de lege al lui Cezar Preda privind modificarea Legii siguranței naționale și de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informaţii şi a doua temă, care de fapt este cea mai importantă, domnul general vă va prezenta toate elementele esențiale, importante, stadiul de pregătire a Comisiei de apărare, securitate națională a Partidului Național Liberal în elaborarea programului, a viziunii și a programului PNL şi punerea în etapa următoare în discuţie împreună cu aliaţii noștri din USL, pentru că trebuie să pregătim lansarea și a acestei viziuni privind Apărarea, Externele și Securitatea națională.
Dacă îmi permiteţi la primul punct, opinia publică trebuie să ia act de faptul că acest proiect al lui Cezar Preda a fost o şmecherie caracteristică lui Traian Băsescu. De data aceasta, domnia sa n-a procedat ca în anii trecuți, n-a mai venit cu un pachet de legi ale securității, avizat și făcut de unii și de către alții, şi nu şi l-a mai asumat nici PDL-ul, nici domnia sa. A trimis un, ca să folosesc un termen marinăresc, a trimis un timonier alergător, un băiat de la Buzău, care, culmea, avea pretenţia să modifice legea securităţii naţionale și legea de organizare și funcționare a SRI-ului.
Ceea ce este esențial de reținut este această duplicitate a puterii, prin care îl aruncă pe Cezar Preda în acest război, dar CSAT-ul nu dă aviz acestui proiect. Vorbim de siguranța națională și de organizarea și funcționarea SRI-ului. Guvernul nu dă punct de vedere la acest proiect. Niciun fel. Consiliul Legislativ, de asemenea, nu dă niciun punct de vedere. Singura altă șmecherie pe care o realizează domnul Cezar Preda, în calitatea dublă a domniei sale, de inițiator al proiectului, dar şi de preşedinte al Comisie de supraveghere şi control SRI, trimite o hârtie cu patru rânduri prin care explică faptul Comisia de control și supraveghere SRI ar fi discutat şi avizat acest proiect.
Ceea ce vreau să vă spun, să fie limpede, Comisia de supraveghere și control SRI niciodată nu s-a întrunit și nu a luat în discuție un asemenea proiect. Deci, domnul Cezar Preda a semnat aşa ca primarul un document către Comisiile juridică şi de apărare, încercând să explice că de fapt Comisia de supraveghere și control a avizat acest proiect. Totul este un fals.
De ce n-au făcut treaba aceasta? De ce n-au dat aviz Guvernul, CSAT-ul? Pentru simplul fapt că textul proiectului de lege cuprinde niște dispoziții, niște articole prin care, practic, domnul Preda încurcă cele două puteri ale statului, le încalecă, dacă îmi iertați acest termen, deci, puterea judecătorească cu puterea executivă, pentru că în momentul în care, indiferent de zona de acțiune, un ofițer de informații devine și procuror în acel moment.... Ştiţi, pentru a exagera spre a se putea înţelege mai clar, mâine, Guvernul poate veni și el cu un ministru, doi și să-l facă procuror și să ancheteze problematica specifică Guvernului. Poimâine, de ce nu parlamentarii pot veni şi ei cu un deputat procuror sau un senator procuror să ancheteze problematica specifică parlamentarilor și putem împinge acest raţionament până la absurd.
Sigur că ei au încercat în textul de lege să introducă și câteva elemente, care sunt absolut necesare, privitoare la riscurile şi vulnerabilităţile la securitatea naţională, elemente care într-adevăr trebuiesc completate la lege, dar nu faci un proiect de lege care să modifice legea securității naţionale - în prezent îi spune siguranței naționale, corect va fi și sperăm să facem această modificare să se numească legea securității naționale. Nu poți face acest proiect, şi nu fac trimitere decât la Partidul Naţional Liberal care a emis, într-adevăr, un pachet de legi ale securității naționale, dar acest pachet de legi a fost elaborat și adjudecat pe de-o parte de către Guvernul Tăriceanu în cadrul şedinţei de guvern, pe de altă parte asumat de către toate grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal. Deci, noi, bine sau rău sau mai puțin bine, pe respectivul pachet de legi, politic, ne-am asumat responsabilitatea.
Ce fac ei? Adică PDL și Traian Băsescu? Îl pun pe Acarul Păun, pe Cezar Preda, despre care nici nu ştiu dacă să râd sau să plâng, să arunce pe piață un asemenea proiect de lege. După părerea mea, niciun individ, nici chiar Traian Băsescu, nu are capabilitatea tehnică, informaţională, ştiinţifică, nu în ultimul rând, de a elabora un proiect de o asemenea amploare, care este legea securității naționale a României. Noi ne jucăm aici și cu statul român și cu națiunea română și de aceea este important ca opinia publică să afle, dincolo de prostiile scrise în proiect, maniera, împinsă până la absurd, în legătură cu încălcările procedurilor parlamentare, în legătură cu faptul că nu se ia niciun fel de aviz și fiecare face ce-i trăznește prin cap. Asta s-a întâmplat, iar dovada faptului că PD-ul nu susține acest proiect de lege, deși, vă asigur că domnul Preda e un om normal la cap. Domnia sa n-a făcut-o pentru că nu ar fi normal la cap, a făcut-o dintr-o anumită sarcină, dintr-o anumită dispoziție, după părerea mea, ei nu au dorit să-și mai asume responsabilități pe această temă şi au pus un deputat să facă acest proiect de lege.
Dovada că așa stau lucrurile este că ieri, la Comisia de apărare, PD-ul a avut doi membri, iar astăzi, în parlament, PD-ul a avut 30 de membri în parlament. Singurul grup cvasi-total, cu excepția celor plecați în delegație în străinătate și bolnavi, a fost grupul Partidului Național Liberal.
Mă opresc deocamdată aici pentru că acest lucru am vrut, în principiu, să vi-l spun şi permiteţi-mi să îi dau cuvântul domnului general Dobriţoiu pe problematica foarte importantă pentru viitorul țării și pentru viitorul națiunii române, pentru Armata Română și, nu în ultimul rând, pentru securitatea națională în România.
Corneliu Dobriţoiu
Vă mulțumesc! Îngăduiți-mi, mai întâi de toate, să mă alătur și eu cuvântului de bun venit al domnului Stroe și mulţumirilor domniei sale adresate colegilor mei din sindicatul cadrelor disponibilizate şi în rezervă, de la care aşteptăm propuneri pe baza propunerii de text pe care noi o ridicăm dezbaterii publice, începând de astăzi.
Doamnelor şi domnilor,
Demersul nostru se încadrează atitudinii adoptate la nivelul comisiilor de lucru ale Partidului Național Liberal ca să avem întâlnire cu dumneavoastră pentru lansarea proiectelor pe care comisiile le propun pe agenda de lucru, pe agenda politică a partidului și, ulterior, pentru dezbatere în cadrul Uniunii Social Liberale.
Referitor la proiectul de viziune al Partidului Național Liberal în domeniul Apărării, doresc să vă spun că, înainte de toate, în cadrul comisiei, noi am făcut evaluări asupra modului în care a fost gestionat domeniul Securității și Apărării în tot acest timp, de douăzeci de ani încoace, concluziile acelor evaluări să știți că nu sunt deloc pozitive și ele denotă o gravă incultură de securitate. De ce spun acest lucru? Pentru că dumneavoastră aţi fost martorii atitudinilor politice prin care, până acum, fiecare s-a jucat cu bugetele instituţiilor cum a crezut de cuviință. Pe de altă parte, se omite un fapt simplu. România este stat membru NATO cu drepturi depline și membru al Uniunii Europene, ceea ce reclamă îndeplinirea unor responsabilităţi asumate de statul român pe dimensiunea clarificării Apărării în cadrul Alianței Nord Atlantice
La ora actuală ce putem spune? Modul în care această guvernare a gestionat domeniul Apărării creează evidente probleme de securitate statului român în perspectivă. Lipsa de viziune a actualilor guvernanţi pentru gestionarea coerentă a domeniul Apărării a determinat convulsii inclusiv la nivel social. Deci, după cum știți și dumneavoastră, niciodată până acum, cu excepția scurtei perioade staliniste din istoria României, categoriile socio-profesionale nu au fost antagonizate într-o asemenea măsură între ele și chiar corpurile de cadre ale armatei, active și în rezervă.
O altă problemă care generează pierderea credibilităţii noastre strategice ca aliat este determinată de atitudinea puterii executive vizavi de proiecția bugetului Apărării. După cum bine știți, la ora actuală sunt alocate 0,79 procente pentru satisfacerea cheltuielilor complexe ale instituției, mă refer la cheltuieli de personal, cheltuieli de operare și mentenanță, cheltuielile cu înzestrarea. Or această scădere dramatică a bugetului alocat Apărării va genera probleme strategice României în calitatea de aliat. E adevărat, ați putea spune, că România nu este singurul stat care în perioada de criză a scăzut bugetul Apărării, însă aici trebuie să fim cu toţii conştienţi de faptul că descreşterea bugetelor Apărării la nivelul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice a determinat la ora actuală ca 75% din bugetul comun al Alianței să fie asigurat de către Statele Unite ale Americii, or, eu ştiu, la anul începe un an electoral în Statele Unite și mă întreb retoric care va fi oare atitudinea contribuabililor americani vizavi de candidații la preşedinţie.
Avem de-a face, practic, cu o erodare a credibilităţii strategice a Alianței, iar în ceea ce ne privește cu erodarea credibilității noastre strategice la graniţa de est a Alianței. La ora actuală doamnelor și domnilor, din cei 0,79% din buget, vă rog să rețineți că între 70 și 80% din acest buget se consumă pe cheltuieli de personal, ceea ce înseamnă că noi dezvoltăm o instituție care moare.
Falimentăm instituția, deoarece cheltuielile de operare şi mentenanţă, deci cele care trebuie să asigure, pregătirea trupelor, se cifrează undeva între 10 şi 15 %, iar dintre aceste procente, vă rog să reţineţi faptul că, aproximativ 70% din cheltuielile de operare și mentenanță sunt consumate pentru menţinerea participării noastre în teatrele de operaţii, iar pachetul angajat de România în teatrele de operații se situează undeva la 2% din structura de forțe. Deci, cu alte cuvinte, 2% din structura de forțe consumă 70, aproape 80% din bugetul operațional al Armatei. Gândiţi-vă ce se întâmplă cu marea majoritate a structurii de forțe, deci cu 98%. Cu alte cuvinte, uitați-vă că s-au creat premise serioase pentru falimentarea instituţiei. Dezvoltăm o Armată cu două viteze: una pentru export și o alta pentru consum intern. Or acest lucru nu poate să conducă decât la prăbuşirea credibilităţii noastre, ca să nu mai vorbesc de faptul că actualul buget după cum știți a compromis total orice modernizare a Armatei române în spiritul îndeplinirii obligaţiilor pe care noi ni le-am asumat la NATO.
Plecând de la aceste considerente, doamnelor și domnilor, noi am proiectat o viziune legată de creștere graduală a bugetului alocat Apărării, până la limita a 2%, limită acceptată şi susţinută politic de către şefii de state şi de guvern ai Alianței Nord-Atlantice, iar această creștere graduală propunem să se efectueze prin tranșe anuale de 0,30 din Produsul Intern Brut, în aşa fel încât la finele primului ciclu guvernamental să ajungem deja la o alocație de 2% din PIB.
Or o asemenea viziune ar permite restartarea programelor de modernizare, programelor de achiziție a Armatei în scopul creșterii capacității sale operaționale și implicit a relevanței noastre strategice la graniţa de est a Alianței. Mai mult decât atât, luăm în considerare atent suplimentarea acestor cheltuieli prin atragerea de fonduri suplimentare la bugetul de stat, ca urmare a stopării jafului înstrăinării în exces a infrastructurii Ministerului Apărării. Ca modalitate aceasta ar trebui trecută din domeniul public în domeniul privat al statului și administrarea Ministerului Apărării pentru a oferi o bază reală de susținere pe termen mediu și lung a costisitoarelor programe de înzestrare, absolut necesare în această perioadă pentru Armata noastră.
Ulterior găsiți în Program și  obiectivele politice de Apărare, care propun: creșterea capacității operaționale a forțelor, dezvoltarea unor capacități operaționale credibile, de asemenea ne propunem să continuăm participarea noastră în teatrele de operaţii în lupta împotriva terorismului și pentru stoparea proliferării armelor de nimicire în masă. Ne propunem, de asemenea, să conferimo nouă dimeniune controlului civil şi democratic în instituția militară, și în felul acesta să eliminăm efectele politizării excesive. Nu în ultimul rând, după cum observaţi, ne propunem creşterea relevanţei strategice a României, a rolului României, ca membru în cadrul Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene pe dimensiunea de Apărare.
Ultimul obiectiv inserat în acest proiect se referă la creşterea atractivităţii carierei militare pe piaţa forţei de muncă. Acesta este un subiect deosebit de sensibil, și vă rog chiar să parcurgeți elementele acelea, pentru că altfel, Armata Română nu va avea capacitatea să atragă în rândurile sale oameni cu capacități intelectuale și capacități fizice pe măsură, necesare pentru a opera echipamentele sofisticate şi foarte scumpe din dotarea Armatei.
Deci acest document reprezintă, în concluzie, un Pachet de idei pe care noi îl lansăm în dezbatere publice cu scopul ca în două săptămâni să îl întregim cu propunerile dumneavoastră (reprezentanții sindicatelor din domeniu - n.r.), ulterior să îl prezentăm aprobării Partidului Național Liberal, iar în baza aprobării să avem o bază de negociere cu partenerii noștri de Coaliție din USL.
Eu aș vrea să mă opresc aici și dacă sunt doritori să adâncim discuția pe tema culturii de securitate putem discuta oricând pentru că, ca o concluzie, incultura de securitate generează monștri. De ce spun această chestiune? O cultură de securitate fermă, fundamentată pe documente și instrumente operaționale în domeniul securităţii poate genera o viziune pe termen mediu şi lung a poziționării statului român ca un stat responsabil, în cadrul Alianței Nord-Atlantice și Uniunii Europene, acestea urmând să atragă de la sine şi evoluţia unei linii bugetare multianuale, care este indispensabil legată de proiecția planificării în cadrul NATO. NATO nu își planifică Apărarea de la un an la altul, ci își planifică pe o perioadă de șase ani.
Eu vă mulțumesc pentru atenție și îngădui să mulțumesc cu anticipație tuturor celor care se alătură demersului nostru, pentru a închega un document care să cuprindă inclusiv expertiza din zona sindicală, iar în final doresc să mulțumesc încă o dată membrilor de sindicat, pentru că prin acest demers, noi dorim să întărim dialogul cu sindicatele în promovarea politicilor publice ale Partidului Național Liberal.
Vă mulțumesc.