Codul Zambaccian: Monica Macovei Faptele vorbesc de la sine

Monica Macovei

Faptele vorbesc de la sine:

În ultimele săptămâni, Monica Macovei şi-a reluat vechile obiceiuri, lansându-se public într-o retorică plină de ură şi de minciuni împotriva oponenţilor politici legitimi, subminând, încă o dată, însuşi fundamentul democraţiei noastre.

Este timpul să punem lucrurile la punct şi să lămurim felul în care această persoană a provocat mai multe prejudicii sistemului judiciar din România, decât oricine altcineva înaintea ei.

“Monica Macovei îi poate păcăli pe sponsorii ei din străinătate. Îi poate păcăli şi pe unii dintre ambasadorii de la Bucureşti. Dar nu mai poate păcăli cetăţenii României”

Monica Macovei, persoana care a pretins că este un campion al luptei împotriva corupţiei, este, în realitate, un instigator al corupţiei. Ea nu luptă cu corupţia, pentru că este parte a acesteia!

Acestea sunt faptele:

Monica Macovei a încălcat, în mod repetat şi cu bună ştiinţă, Constituţia României

Ocolind Parlamentul în contradicţie cu legea

Ianuarie 2005: La mai puţin de o lună de la numirea ei în postul de ministru al Justiţiei, Monica Macovei a plasat în capul listei ei de priorităţi vânarea oponenţilor politici ai Preşedintelui Traian Băsescu.

S-a angajat ulterior într-o serie de acţiuni revoltătoare şi ilegale, în încercarea ei obsesivă de a obţine cu orice preţ condamnarea lui Adrian Năstase.

A folosit pentru aceasta toate mijlocele şi resursele statului, indiferent de faptul că nu a existat nici o dovadă care să îl incrimineze pe Adrian Năstase care, ca fost premier al României, era arhitectul principal al aderării ţării la NATO şi la Uniunea Europeană.

27 ianuarie 2005: Monica Macovei a promovat o Ordonanţă de Urgenţă – care este un act guvernamental destinat deciziilor ce trebuie luate în situaţii de urgenţă şi catastrofe naţionale reale – cu scopul de a putea să îl trimită în judecată pe Adrian Năstase, fără să mai ceară acordul Parlamentului, aşa cum cerea legea în cazul foştilor miniştri.

Ministrul Justiţiei a ignorat cu bună ştiinţă faptul că, încă din 1999, Curtea Constituţională declarase că o astfel de modificare este neconstituţională.

iulie 2007: Curtea Constituţională declară neconstituţională acţiunea Monicăi Macovei

Justiţie în stil Macovei: avocaţii nu au voie să participe la audierile efectuate de către procurori

iunie 2004: Parlamentul a adoptat noul Cod penal, bazat pe solicitările şi standardele înalte ale UE.

2005: Noul ministru al Justiţiei Monica Macovei refuză să-l pună în aplicare.

iulie 2006: Parlamentul adoptă modificările Macovei la vechiului Cod Penal. Între multele amendamente „progresiste” ale lui Macovei se află şi cel prin care este restricţionat, fără precedent, accesul avocaţilor la audierea efectuate de către procurori. În acest fel, Macovei a netezit calea pentru procurorii ei, nou-numiţi, pe criterii politice, în Direcţia Naţională Anticorupţie, ca aceştia să poată comite abuzuri şi să şantajeze martorii, în spatele uşilor închise, departe de ochii publicului şi ai avocaţilor. (vezi www.codulzambaccian.ro).

20 noiembrie 2007: Din nou, Curtea Constituţională decide că amendamentele şi acţiunile Monicăi Macovei sunt neconstituţionale.

Macovei încearcă să îşi asume ilegal puteri absolute care nu au fost date vreodată unui ministru

27 iulie 2006: Monica Macovei promovează înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate(ANI), căreia îi permite să investigheze dar şi să condamne pe oricine, fără să existe vreo autoritate sau alt organism public de control al unor astfel de puteri ale ANI. O astfel de instituţie nu există nicăieri, în nici o ţară membră a UE.

14 aprilie 2010: Doar peste patru ani, şi exact ca în cazurile anterioare, Curtea Constituţională declară şi această iniţiativă a Monicăi Macovei ca fiind neconstituţională.

“Un stat poliţienesc”
în stilul Macovei

30 mai 2006: Ministrul Justiţiei Monica Macovei a prezentat Parlamentului cererea de modificare a Codului de Procedură Penală, cu privire la interceptări. Această modificare ar fi permis procurorilor să pună sub urmărire telefoanele, internetul şi alte mijloace de comunicare ale unei persoane, fără ca procurorii să mai aibă obligaţia obţinerii unui mandat judecătoresc, aşa cum cerea legea la acel moment. De asemenea, Monica Macovei dorea ca astfel de înregistrări să fie admise drept probe în instanţe.

Parlamentul a respins iniţiativa Monicai Macovei şi a trimis propunerea spre reexaminare la Comisia juridică.

1 iunie 2006: Comisia juridică a Parlamentului a început dezbaterea propunerii lui Macovei. Monica Macovei a încercat sa-şi impună punctul de vedere solicitând adoptarea modificărilor fără dezbatere şi a ieşit din sală ţipând şi trântind uşa. Ulterior Parlamentul a respins parţial modificările propuse de Macovei.

Cele mai importante asociaţii pentru apărarea drepturilor omului Statul Poliţienesc al lui Macovei şi violarea drepturilor omului

8 iunie 2006. Ca răspuns la comportamentul lui Macovei, cele mai importante asociaţii pentru apărarea drepturilor omului au emis o declaraţie comună:

“O astfel de politică penală, mai potrivită unui stat poliţienesc, nu ne va aduce mai aproape de Uniunea Europeană”.

“Sub pretextul luptei împotriva corupţiei şi al unor aşa-zise cerinţe ale UE, recentele modificări ale Codului de procedura penală sunt, de fapt, grave încălcări ale drepturilor omului“, consideră organizaţiile.

„Este inacceptabilă posibilitatea oferită procurorilor de a intercepta corespondenţa electronică şi de a efectua înregistrări telefonice fără un mandat emis de un judecător”.

Fragmente din declaraţia comună a Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Centrului de Resurse Juridice şi Transparency International-România. 8 iunie 2006

Monica Macovei a politizat sistemul judiciar mai mult decât oricine înaintea ei

19 iulie 2005: Monica Macovei promovează o nouă reformă prin care, Procurorul Şef al României şi Procurorul Şef al DNA urmau să fie numiţi în funcţie de către Preşedintele României, la recomandarea ei, luând această prerogativă din mâinile Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism superior şi independent.

Monica Macovei a preluat şi controlul direct asupra carierelor şi conduitei profesionale a procurorilor.

În primele două luni de ministeriat. Macovei a anulat independenţa procurorilor şi dreptul acestora de a lua decizii obiective şi independente. A făcut acest lucru prin impunerea unei dependenţe fără precedent, a Procurorilor Şefi şi a procurorilor, în general, faţă de persoana ei. În acest fel a creat un mecanism de acuzare care era complet dependent politic, transformându-l din organul independent care serveşte interesul public, în unealta puterii politice.

După ce şi-a impus controlul politic asupra sistemului judiciar, Macovei a coordonat cea mai vastă operaţiune de îndepărtare de la post a procurorilor obiectivi şi independenţi

Monica Macovei a schimbat mai întâi legile, în vreme ce încălca cu cinism Constituţia, pentru a-şi asuma controlul asupra sistemului judiciar şi a-l transforma într-o unealtă politică în mâinile sale. Apoi, Monica Macovei a organizat cea mai amplă operaţiune de îndepărtare de la post a procurorilor „neloiali”, înlocuindu-i cu procurori mai „obedienţi” ori mult mai puţin experimentaţi.

FAPTELEVORBESC!

Senatul României decide:

Monica Macovei a încălcat independenţa judecătorilor şi procurorilor.

Opiniile pe care le emitea public aveau scopul să le traseze acestora cursul pe care urma să îl ia investigaţiile lor penale, respectiv deciziile lor judecătoreşti.

Ea a adus grave prejudicii credibilităţii sistemului juridic în ochii opiniei publice.

13 februarie 2007. Senatul României a adoptat o moţiune de cenzură împotriva ministrului Justiţiei Monica Macovei. Au votat împotriva Monicai Macovei senatori din întreg spectrul politic, inclusiv cei ai partidului căruia Macovei îi aparţine.

Decizia Senatului concluzionează comportamentul Monicăi Macovei:

Monica Macovei „a urmărit aservirea politică a autorităţii judecătoreşti prin subminarea metodică a credibilităţii acesteia. … Minciuna a stat cu ministrul justiţiei la masă, a fost minţită presa, a fost minţită populaţia, a fost minţit Parlamentul, a fost minţit Guvernul, a fost minţit Consiliul Europei.”

Într-o declaraţie fără precedent, plină de detalii şi dramatism, Senatul României a dovedit modul în care Monica Macovei a indus în eroare, a politizat şi intimidat întreg sistemul judiciar, minţind publicul, Executivul, Parlamentul şi Consiliul European.

Senatul a cerut demisia ministrului justiţiei Monica Macovei pentru următoarele motive:

• Nepromovarea sau promovarea cu întârziere a unor acte normative care trebuiau elaborate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România, cu ocazia încheierii Tratatului de aderare la Uniunea Europeană;
• Amânarea nejustificată a reformării legislative a sistemului judiciar privind Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală, Codul comercial, activităţile de lobby etc.;
• Amânarea succesivă, respectiv blocarea intrării în vigoare a Codului penal, adoptat încă în anul 2004, până la sfârşitul anului 2008, deşi capitole importante reprezentau angajamente ale statului român, negociate în cadrul Capitolului XXIV: “Justiţie şi afaceri interne”, prin aderarea României la Uniunea Europeană;
• Dezinteresul vădit faţă de finalizarea lucrărilor de investiţii la diferite instanţe, parchete, penitenciare şi ale altor instituţii, precum şi faţă de dotarea corespunzătoare a acestora;
• Declanşarea şi susţinerea unor conflicte sau tensiuni în relaţiile cu CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională sau Asociaţia Magistraţilor, de natură a afecta grav buna funcţionare a acestora, poziţia lor constituţională şi credibilitatea în societate sau în faţa cetăţenilor;
• Încălcarea repetată a independenţei judecătorilor şi procurorilor prin declaraţii cu rol de indicaţii, referitor la anchetele penale în curs;
• Favorizarea prin incompetenţă şi superficialitate a punerii în libertate şi a sustragerii de la răspundere penală a inculpatului Omar Hayssam, precum şi avizarea favorabilă a graţierii unor traficanţi de droguri, condamnaţi la pedepse privative de libertate de peste 10 ani închisoare, de către preşedintele României, prin contestarea deciziei instanţelor de judecată;
• Atacarea constantă a Parlamentului şi discreditarea activităţii legislative, desfăşurată atât în ţară, cât şi în străinătate;
• Ignorarea repetată a îndatoririi de a participa şi susţine în comisii şi în plenul Senatului României iniţiativele promovate.

Pentru acces la textul complet al Deciziei Senatului, faceţi click aici
Anatomia favoritismului şi corupţiei, în stilul Macovei
Monica Macovei, persoana care a pretins că este un campion al luptei împotriva corupţiei, este, în realitate, un instigator al corupţiei.
Ea nu luptă cu corupţia, pentru că este parte a acesteia!
O cronică:
 1940, vila din Intrarea Ioanid 3, sector 2, Bucureşti, a fost cumpărată de dnul Petre P. Petrini, un avocat din Bucureşti;
 1950, casa a fost naţionalizată ilegal de către regimul comunist, prin Decretul 92/1950. Tot în acea perioadă, proprietarul casei, dnul Petrini, a fost exclus şi din barou;
 Din 1972, vila a fost închiriată tatălui Monicăi Macovei, dnul Vasile Gherghescu;
 noiembrie 1995, Parlamentul României adoptă Legea caselor naţionalizate nr 112/1995, care permitea proprietarilor originari să îşi revendice casele ce le fuseseră confiscate de către regimul comunist;
 25 iulie 1996, dna Ana Maria Petrini, fiica şi moştenitoarea dlui Petrini, a cerut Primăriei Bucureşti retrocedarea imobilului, notificând Primăria să NU vândă casa;
 26 octombrie 1996, în ciuda notificării oficiale făcute de proprietarul legal, dna Petrini, familia Monicăi Macovei a cumpărat casa;
 8 februarie 2001, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 10/2001, care stabilea restituirea proprietăţilor confiscate între 1945 şi 1989 de către statul comunist;
 2002, Tribunalul Bucureşti i-a recunoscut dnei Petrini, ca fiică şi moştenitoare a dlui Petrini, deplina proprietate asupra imobilului (sentinţa 1758).
 tatăl Monicăi Macovei, dnul Vasile Gherghescu, care locuia în acea vilă, a declarat recurs la Curtea de Apel, şi a pierdut, sentinţa instanţei inferioare fiind confirmată;
 decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită ministru de Justiţie;
 23 septembrie 2005:
Completul iniţial de judecători, în recursul declarat de tatăl lui Macovei, anume judecătorii Margareta Ionescu, Florin Costiniu şi Vasile Culcea, au deschis şedinţa de judecată.
Dar, la câteva minute de la începerea şedinţei, cei trei judecători au descoperit că nu mai aveau dosarul, deoarece acesta fusese dat unui complet nou de judecători, care se pronunţa asupra aceluiaşi caz, în acelaşi moment, dar în altă sală de judecată!
Curând s-a clarificat faptul că, în urma presiunilor intense ale Monicăi Macovei, Preşedintele Secţiei Civile a Curţii Supreme de Justiţie, judecătorul Dănuţ Cornoiu, schimbase întreg completul de judecată. Şi făcuse acest lucru cu doar câteva ore înaintea ultimului termen al recursului înaintat de tatăl lui Macovei, şi fără să anunţe completul iniţial de judecători;
 30 septembrie 2005, Curtea Supremă a publicat sentinţa definitivă şi irevocabilă la recursul declarat de tatăl Monicăi Macovei, care era aceea de a-i oferi acestuia proprietatea asupra vilei – o decizie arbitrară, luată de un complet nou de judecători, care fusese impus ilegal, în ultimul moment;
 28 martie 2006, Consiliul Superior al Magistraturii l-a sancţionat pe judecătorul Dănuţ Cornoiu, excluzând-ul din magistratură, datorită intervenţiei ilegale în procesul judiciar, pentru a favoriza „rezolvarea unei probleme personale a unei colege”;
Notă: Ulterior, Curtea Supremă a anulat decizia CSM, transformând-o în sancţiune disciplinară şi financiară;
 19 septembrie 2006, dna Ana Maria Petrini, fiica şi moştenitoarea proprietarului real al vilei din Intrarea Ioanid, a cerut revizuirea deciziei Curţii Supreme;
 5 aprilie 2007, Mandatul Monicăi Macovei la conducerea Ministerului Justiţiei ia sfârşit;
 24 aprilie 2007, La două săptămâni de când Monica Macovei nu mai conducea Ministerul Justiţiei, şi la şapte luni de când dna Ana Maria Petrini ceruse revizuirea sentinţei Curţii Supreme, aceasta a anulat sentinţa iniţială şi a recunoscut proprietatea familiei Petrini asupra imobilului.
sursa:
http://www.codulzambaccian.ro/?p=382#link1