În Parlament se cere socoteală, guvernul tace şi face ce dictează FMI!

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011

		Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
			Ionuţ-Marian Stroe - declaraţie politică privind misiunea FMI-CE în România, pentru a şaptea evaluare a acordului stand-by

Domnul Ionuţ-Marian Stroe: Zilele acestea se află în ţară misiunea FMI - CE pentru a şaptea evaluare a acordului stand-by, fiind analizată îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru ultimul trimestru din 2010, Guvernul român negociind cu acest prilej condiţiile privind un nou acord cu FMI, BM şi CE de tip preventiv, cu o durată de 2 ani, prin care România ar putea avea la dispoziţie maximum 3,7 miliarde de euro de la FMI. Dacă în urma întâlnirii delegaţiei cu ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, aceasta a prezentat într-o manieră foarte deschisă conţinutul discuţiilor şi propunerile pe care le-a făcut - pe care le apreciez ca fiind realiste şi cu impact economico-financiar deosebit pentru reducerea deficitului bugetar, în schimb, declaraţiile ministrului economiei, Ion Ariton, de după întâlnirea cu membrii delegaţiei au amorsat o adevărată bombă cu ceas, pentru că solicitarea de liberalizare totală a preţului gazelor şi energiei, venită din partea delegaţiei, ar fi putut pune Cabinetul Boc în ipostaza incredibilă de a spune pentru prima dată "nu" unei directive dictate de finanţatorii externi. De ce? Pentru că o astfel de măsură, adoptată imediat, ar putea pune cruce pentru multă vreme încercărilor guvernanţilor de a demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente sau că economia va reveni pe creştere din trimestrul al treilea al anului, aşa cum ne anunţa cu puţin timp în urmă preşedintele Băsescu. Această solicitare şi bâlbâielile guvernanţilor ne arată clar că finanţatorii externi sunt hotărâţi ca în 2011 să nu se repete scenariul derulat pe parcursul anului 2010, când Guvernul a plecat la drum cu o prognoză de creştere economică entuziasmantă, pentru ca la sfârşitul anului să se înregistreze o scădere economică drastică, care l-a determinat pe Jeffrey Franks să declare în ianuarie anul curent că "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord" şi că "operaţia a reuşit, din păcate pacientul a murit. Nu vrem să ajungem în punctul în care am stabilizat situaţia, dar pacientul, economia românească, a murit. Vrem să generăm creştere economică". Şi, totuşi, Cabinetul Boc nu a spus "nu". "În domeniul energiei, până în septembrie, se va stabili un calendar de eliminare a preţurilor reglementate la energia electrică şi gaze, calendar ce se va implementa în perioada 2013-2015. Până la finele lui 2011 se vor defini consumatorii vulnerabili de către Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, conform legislaţiei europene, precum şi crearea de mecanisme de protecţie a acestora" a afirmat premierul Boc în cadrul declaraţiei referitoare la prevederile noului acord cu FMI, CE şi BM. Chiar şi în situaţia anunţatului calendar, lucrurile nu se schimbă deloc (faţă de eventualitatea adoptării imediate - n.a.) şi, de asemenea, guvernanţii nu mai pot demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente. În aceste condiţii, toate încercările guvernului din ultimele două zile de a da asigurări că populaţia nu va fi afectată dacă preţurile reglementate la gaze şi curent vor fi liberalizate sunt caduce. Or, este la mintea cocoşului că liberalizarea preţurilor reglementate ar duce la scumpiri în lanţ la toate produsele şi serviciile, care, la rândul lor, ar duce inflaţia într-un punct periculos. Agenţii economici ar primi la rândul lor o nouă lovitură, iar industrii precum cea chimică, care se zbate între viaţă şi moarte după ce i s-a sistat livrarea de gaze doar din producţia internă, ar fi, practic, desfiinţate. Facturile la gaze ar exploda, urmate de cele la întreţinere, care ar mai creşte şi din cauza sistării subvenţiei acordate de primării pentru încălzire. Astfel, acest val masiv de creşteri de preţuri ar secătui la propriu bugetul românilor, care abia mai fac faţă nevoilor zilnice de trai din cauza celor mai dure măsuri de austeritate luate de vreun guvern, pe temeiul crizei economice. Şi s-ar pune pe butuci ce a mai rămas din economie, indiferent de culoarea ei. Guvernul a fost pus într-o situaţie delicată şi încearcă să dea asigurări fără argumentare temeinică că o atare măsură nu va afecta populaţia, în realitate o majorare semnificativă a facturii pentru gospodării este aproape de neevitat. Aceasta deoarece odată liberalizată piaţa, cei doi mari producători Romgaz şi Petrom nu vor mai vrea să vândă mia de metri cubi la preţul actual de 165 de dolari, când gazul rusesc costă 410 dolari. Vânzând mai scump către furnizori, aceştia, la rândul lor, îşi vor transfera costurile suplimentare către populaţie.Aceasta în condiţiile în care românii plătesc în prezent cel mai ieftin gaz din UE, datorită faptului că avem încă rezerve însemnate de gaz autohton. Populaţia României plăteşte gazele la preţ de coş o medie ponderată între preţul de intern şi cel de import. În prezent, preţul este de 4,2 euro, cel mai mic preţ din UE, iar consumul anual este asigurat în proporţie de două treimi de gaz local, în condiţiile în care deja structura coşului de consum la gazele naturale s-a modificat puternic în defavoarea producătorilor interni şi a consumatorilor casnici (ianuarie 2010 structură amestec 72% producţie internă, 28% import; decembrie 2010, analog ianuarie 2010, dar în ianuarie 2011 structura coşului a devenit 62% producţie internă, 38% import, iar în februarie 58,5% producţie internă, 41,5% import, deci în numai două luni s-a trecut de la 28% gaze din import la 42%!). Dacă va creşte preţul gazelor naturale pentru consumul casnic, populaţia va fi afectată direct. Dacă va creşte preţul gazelor naturale furnizate agenţilor economici, aceştia vor creşte preţurile bunurilor pe care le produc, deci din nou populaţia va fi afectată. Nu se ajunge la creşterea inflaţiei, scăderea puterii de cumpărare şi la şomaj accentuat, la creşterea arieratelor? Firmele vor avea costuri mai mari, vor înregistra scăderi de profit sau chiar pierderi şi vor da oameni afară. Cum vor mai fi îndeplinite condiţionalităţile prevăzute în acordul cu FMI care se încheie acum? Dar cele anunţate a fi prevăzute în cel care se negociază şi în care reducerea arieratelor ocupă un loc central? În Constituţia României este prevăzut la art. 135 că "Statul trebuie să asigure (...) exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, (....) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii". În aceste condiţii, de ce nu se vrea asigurarea consumului de gaze de către populaţie numai din producţia proprie, care are un preţ mult mai mic decât gazul de import? PS: Guvernul Boc - în situaţia în care premierul a spus adevărul în declaraţia de presă de luni seara - pune la cale o mişcare mârşavă, încercând să arunce pe seama viitorului guvern liberalizarea preţului gazelor, pentru că aceasta înseamnă calendarul ce se va implementa între 2013 şi 2015.