25.03.2011 CRIN ANTONESCU DESPRE CANDIDAŢI PNL PENTRU PRIMĂRIA CRAIOVA

25 03 2011 IONUT STROE PENTRU PRIMARIA CRAIOVA

Viitorul României?

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" este titlul unei poezii a marelui Eminescu, pe care am învăţat-o cu drag la şcoală, cu zeci de ani în urmă. O poezie cu mesaj mobilizator, care mie cel puţin mi-a transmis mereu mesajul de speranţă într-o viaţă mai bună.

De câteva zile, ni se transmite pe posturile tv un mesaj de speranţă asemănător, cum că am putea trăi mai bine de la sfârşitul anului. Numai că acest mesaj a fost repetat obsesiv de nişte papagali la intervale de 3-4 luni, de circa 2 ani, fără a se adeveri vreodată. De fiecare dată a fost exact pe dos. Aşa că de ce l-am crede de data aceasta pe Băsescu şi pe Ialomiţianu, ultimii care ne-au transmis că ar fi posibil ca veniturile să revină la cuantumul de dinaintea tăierilor din iunie 2010? Doar pentru că se apropie alegerile şi vor avea "la dispoziţie" banii din noul împrumut preventiv de câteva miliarde de euro?

Eu unul nu pot să-i cred, atâta timp cât am în minte imaginea de mai sus.

Tractorul Boc

Boc a tractat ţara după el în această perioadă de criză. Aşa ne-a spus Băsescu aseară. Cu câteva zile în urmă, ne-a spus că a făcut-o împotriva voinţei marii majorităţi a poporului. Chiar dacă a avut o pană, pe restul a reuşit să le rezolve, având la dispoziţie un service bine înzestrat financiar. Numai că atât de bine a făcut Boc pe tractoristul, încât a tras brazde adânci în buzunarele românilor. Atât de bine a arat, semănat, erbicidat şi cosit economia românească, că sute de mii de firme au trebuit să fie declarate pirloagă. Acum, pe 31 martie, aşteaptă să culeagă roadele, că doar a făcut ce trebuia pentru România şi priveşte cu speranţe spre recoltele anului 2012.

Numai că Băsescu nu ne-a spus dacă Boc avea şi carnet de conducere a tractorului. Poporul însă s-a prins între timp că ne conduce ilegal, chiar dacă agenţii de circulaţie care îţi dau voie să conduci pe drumurile guvernamentale s-au făcut că nu văd şi au stat în banca lor atunci când trebuia să-l dea jos de la volan. Că doar au fost recompensaţi de atâtea ori de Boc cu fonduri pentru a sta cuminţi, nu?

La război înainte, printre hăhăieli

Priveam aseară pe comandantul suprem al Forţelor Armate ale României când a făcut anunţul cu privire la decizia CSAŢ în privinţa implicării României în conflictul din Libia şi aveam impresia că vedeam un om scăpat de la ospiciu. Pentru că ce altă părere poţi să ai despre cineva care, atunci când face un anunţ de o asemenea importanţă, o face printre hăhăieli şi zâmbete ironice? Aşa a văzut el că s-au comportat Obama, Sarkozi, Merkel sau premierul Marii Britanii, când au anunţat poziţia statelor pe care le conduc? Las la o parte faptul că ne-am făcut încă o dată de râs, neavând atâtea zile o opţiune oficială clară - parcă eram pe vremea lui Iliescu, căruia i-au trebuit 3 zile până să facă o declaraţie când cu puciul de la Moscova -, dar nu pot să nu observ că încă o dată am dovedit că suntem varză la capitolul politică externă, trebuind a fi împinşi de la spate pentru a ne hotârî cum să procedăm. Ca să nu mai spunem că a făcut referire la Rezoluţia 1970 a Consiliului de Securitate al ONU, când de fapt este cea cu numărul 1973!

Şi a mai reieşit ceva destul de grav din ce ne-a comunicat El Comandante: cum că n-am avea imediat la dispoziţie fondurile necesare implementării în practică a deciziei CSAŢ. Pentru că a spus clar şi răspicat că guvernul trebuie să facă rost de bani pentru aceasta. Dar de, e cam greu să decizi să tai de pe lista de investiţii a doamnei Udrea vreun patinoar sau telegondolă, nu?

Vrei să scapi din infern? Marcă banul la Boc!

Cum, necum, vestitul comic al guvernării, Emil Boc, a făcut-o iar de oaie. Să ajungi să ceri bani pentru a-ţi repatria compatrioţii care au dorit să plece din Japonia de teama radiaţiilor, asta întrece orice măsură a bunului simţ al guvernării. Bine că nu le-a cerut şi piloţilor să plătească ei drumul dus până în Japonia, când aeronava a zburat goală! Chiar atât de gol să fie sacul cu bani al guvernului, încât premierul să se coboare la un nivel atât de jos al mercantilismului? Pentru ce mai este atunci fondul de rezervă la dispoziţia acestuia? Doar pentru interesele clientelei economice portocalii? Tare-mi este însă că a vrut doar să ne arate că România chiar nu trebuie să mai asigure securitatea tuturor cetăţenilor ei, aşa cum a declarat rituos tătucul de la Cotroceni, acestora recomandându-li-se să-şi mai poarte şi singuri de grijă?!

Apropo de chestiune, o fi cerut bani şi celor repatriaţi din Libia? Că tot pe calea aerului au fost aduşi.

Senatul se opune ilegalităţii

Se pare că parlamentarii nu vor să fie părtaşi la batjocorirea de către guvern a pensionarilor militari. Dacă nu toţi, cel puţin un număr semnificativ dintre aceştia se opun atât declarativ, dar şi prin vot, încălcării repetate a legii de către guvern în privinţa pensiilor militare. Mi-ar place să cred că unii sunt şi din arcul guvernamental, pentru că altfel proiectul de lege pentru aprobarea OUG 1/2011 ar fi trecut ieri de Senat. Merită subliniat şi faptul că ambele Comisii ale Senatului, cea juridică şi cea de muncă, au înaintat rapoarte de respingere a proiectului de lege.

Rămâne de văzut însă ce se va întâmpla la Camera Deputaţilor, unde disciplina de partid a celor de la putere este impusă cu mult mai multă fermitate. Se pune totuşi întrebarea ce se va întâmpla dacă şi în această Cameră a Parlamentului României proiectul de lege va fi respins. Pentru că haosul va fi total în privinţa pensiilor militare de serviciu aflate în plată la data adoptării Legii 119/2010. Juriştii ştiu mai bine de ce!

https://www.senat.ro/StiriSenatDetaliu.aspx?ID=2C92A416-8E7E-4874-9630-F18F8DB568E4

Comunicat de presă - Şedinţa plenului Senatului - luni, 21 martie 2011

…..

Nu au întrunit numărul necesar de voturi în nici una dintre etapele procedurale de vot următoarele iniţiative legislative dezbătute:

……
• Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publica si siguranţă naţională.

Armata română, martor la căratul apei

Iată ce ne-a comunicat aseară comandantul suprem al armatei române:

„…România rămâne în interiorul acestui club. Când NATO va lua o decizie, România va fi acolo. Nu cred că e nevoie o reacţie atâta timp cât nu e luată o decizie. Acum ştim că planul de operaţii va viza doar prima etapă. Nu ştim care vor fi etapele 2 sau 3. România are posibilităţi în ceea ce priveşte sprijinul umanitar. În momentul de faţă, se defineşte planul de operaţii etapa 1”. … „este atributul CSAT să decidă implicarea României în funcţie de ceea ce ni se va solicita. Nu există implicaţii în prima fază. În momentul de faţă, NATO nu a aprobat nici măcar planul de operaţii. Sunt discuţii serioase, legate de eficientizarea operaţiunii, cum să fie suport pentru naţiunile care s-au angajat sau să preia comanda. Şi dacă am fi vrut, nu aveam cu ce să participăm la această fază a operaţiunilor pentru că avioanele noastre nu fac faţă.”

Pe şleau, în lumina reflectoarelor postului de televiziune naţională, ni se spune că suntem de umplutură. Martori la căratul apei. Aviaţia militară română? Morman de fiare vechi, folosit pe post de kamikaze pentru piloţii care mai au curajul să zboare pentru a nu-şi pierde deprinderile. Marina militară? Bună de stat la ancoră. Trupele terestre au trimis deja ce au mai bun în alte teatre de operaţii. Cam aşa se traduce „implicarea României în funcţie de ceea ce ni se va solicita”.

În schimb, bine că avem în dotare stele de generali. Multe şi nenumărate, pentru toţi cei care ne-au adus în situaţia aceasta. Totodată, aşa se pot justifica şi tăierile cu 25% a soldelor din vara anului trecut şi desfiinţarea pensiilor militare de serviciu.

P.S. A nu se crede totuşi cumva că ţineam morţiş să ne trimitem militarii şi în acest teatru de război. Mai ales că se dovedeşte că declanşarea operaţiunilor s-a făcut la plezneală.

O intervenţie militară ciudată

Se întâmplă ceva ciudat, la prima vedere, cu intervenţia militară împotriva Libiei. Spre deosebire de alte dăţi (Irak, Afganistan), nu a avut loc un atac masiv în primele ore ale intervenţiei pentru "sufocarea" şi anihilarea apărării antiaeriene libiene, distrugerea la sol a aviaţiei şi a centrelor de comandă şi comunicaţii. Asta mă face să cred că atacul declanşat ieri de aviaţia franceză i-a cam luat prin surprindere pe aliaţii lor. Pentru că nu poţi să nu te întrebi de ce până acum s-a anunţat distrugerea a doar 4 tancuri ale forţelor pro-Gaddafi, în condiţiile în care avioanele franceze zboară pe cerul libian pe unde vor şi cum vor. Dacă de ieri ni se tot spune că "rebelii sunt atacaţi cu rachete şi tancuri la Benghazi", cum se face că acestea nu sunt distruse de aviaţia care patrulează deasupra zonei? Li s-au defectat sistemele optice sau cele de detectare a căldurii emanate de tancurile sau instalaţiile de lansare a rachetelor? Sistemul de cercetare AWACS să fi fost orbit cumva de vreo furtună de nisip? Pe de altă parte, oare de ce americanii nu şi-au trimis în primul val bombardierele invizibile să atace şi s-au limitat doar la lansarea de rachete de croazieră, despre care nu se spune însă nimic asupra căror ţinte militare au fost lansate? Mai mult, aceeaşi americani au anunţat că au nevoie de 12 ore pentru ca dronele fără pilot să le furnizeze informaţii asupra rezultatelor obţinute în urma atacului cu rachetele de croazieră! Păi sistemul de observare prin satelit la ce o fi bun atunci? N-or fi avut timp să-l repoziţioneze deasupra Libiei? Ca să n-o mai lungim, cum se face că n-am avut încă nici o conferinţă de presă organizată de vreuna forţele coaliţiei în care să se prezinte rezultatele atacurilor aeriene?

Tare îmi este să nu se adeverească însă ştirea difuzată de televiziunea libiană cu privire la uciderea a 48 de civili şi rănirea altor 150, în urma raidurilor aeriene ale aliaţilor. Pentru că n-ar fi pentru prima dată când s-ar adeveri minciunile cu privire la precizia chirurgicală a loviturilor aeriene. Cum ar rămâne atunci cu prevederea Rezoluţiei 1973 a Consiliul de Securitate al ONU, care autorizează luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea civililor şi a zonelor locuite de civili aflate în pericol de a fi atacate în Libia, inclusiv în Benghazi, în vreme ce exclude o forţă de ocupaţie? Asta mă face să cred că forţele coaliţiei au o mare problemă, pentru că nu prea mai ai cum să invoci "pagubele colaterale"!

Oare cine o fi mai excentric, Gaddafi sau Sarkozy?

Ce să vezi, hodoronc-tronc l-a apucat grija pe unul din mai marii democraţiilor occidentale de "poporul libian", mai bine zis de opozanţii regimului aflat la putere şi şi-a trimis avionele de luptă în spaţiul libian. Nu ştiu cum se face, dar de ce oare astfel de intervenţii or avea loc doar în ţările arabe? Mai ales în cele deţinătoare de petrol, dar cu dotare militară mai slabă şi fără baze militare occidentale pe teritoriul lor!

Dacă tot sunt aşa de preocupaţi unii lideri occidentali de nerespectarea drepturilor şi libertăţilor democratice de către alţi conducători numiţi de ei excentrici, dictatori ş.a.m.d şi vor să impună democraţia lor pe întreg globul pământesc, cum se face că au orbul găinilor de exemplu în privinţa unui regim din statul european al cărui nume nu mai este necesar să-l spun, pe care l-au acuzat de făcute şi nefăcute în privinţa suprimării opoziţiei politice? A auzit cineva de propunerea unei rezoluţii ONU ca în cazul Libiei sau Irakului? Ca să nu mai vorbim de unele state arabe din Golful Persic, unde numai democraţie nu este! Adevărul îl spune doamna Clinton în declaraţia domniei sale de azi privind justificarea intervenţiei din Libia: "Afacerile trebuie să meargă în zona aceea".

Va fi interesant de urmărit cum se vor descurca trupele franceze, implicate în intervenţie. Pentru că peste tot pe unde au luptat, după primul război mondial, au mâncat bătaie de le-au mers fulgii. În special din cauza ţâfnoşilor aflaţi la conducerea statului în acele momente.