Până unde se poate merge cu acceptarea candidaturilor pe USL din rândul oamenilor puterii?

Ceea ce se întâmplă zilele acestea cu privire la candidaturile pentru alegerile locale ne trimite cu gândul  la vechiul proverb care spune că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. N-a fost zi -și nu cred că s-a terminat încă - în care să nu aflăm că încă nu știu câți primari și consilieri locali ai PDL și UNPR și PRM ș.a.m.d vor candida pentru un nou mandat din partea USL sau a vreunuia din partidele care compun alianța USL. Poți înțelege, în cazuri gen Frunzăverde, că n-ai altă soluție, dar se pare că fenomenul tinde să se generalizeze la nivelul întregii țări, ceea ce nu cred că este totuși benefic pentru USL. Pentru că nu cred că în chiar toate localitățile în care apar astfel de situații partidele din USL chiar sunt în fundul gol în privința pregătirii din timp a unor candidați proprii valoroși, care acum, în pragul alegerilor, se trezesc dați efectiv la o parte sau puși pe locuri neeligibile, pentru a face loc celor care și-au bătut joc de ei și comunitățile respective ani la rând. Poate garanta cineva că mulți dintre cei care acum părăsesc barca portocalie vor munci cu drag și sârg, după ce vor fi aleși, la căștigarea alegerilor parlamentare din toamnă? Mai ales că fenomenul a început să se extindă şi la parlamentarii puterii!