Când vorbești din interior, se spune că știi despre ce și cum vorbești. Dacă mai și scrii despre asta, cu atât mai bine, pentru că verba volant, scripta manem, nu? Și acum să ne delectăm citind despre
Elena Udrea, colivăreasa PDL
de Andreea Pora
Cu egoul umflat până la a se închipui o Margaret Thatcher a României, avidă de putere, în goană după notorietate, cu gesturi excesive şi incapabilă să înţeleagă constrângerile unei poziţii oficiale, cu un mariaj şi nişte relaţii nepotrivite cu banul public, Elena Udrea a devenit de neoprit şi de necontrolat.Excluderea lui Cristian Preda din PDL este încununarea politicii şubrede, eminamente oportuniste, fără vreo fărâmă de viziune şi onestitate, consecinţa şirului stupid de gafe făcute de Elena Udrea în Bucureşti.
Doamna poate deja să strige triumfătoare: „v-am ciuruit“. De data asta, PDL şi electoratul bucureştean. Mai rău, cele numai 2 voturi împotrivă, Paleologu şi Baconschi (Macovei era în avion la ora aia), arată că întreaga conducere a PDL este dominată de antiintelectualism, de tipologia Prigoană-Udrea- Oltean-Blaga, baronii sub a căror greutate moare strivită orice urmă de reformă şi modernism. Vreo mirare? Nu. Încă de la bun început, tinerii reformişti au fost văzuţi cu ochi răi, impuşi de Băsescu, prea idealişti, principiali şi oneşti pentru gustul baronilor şi baroneselor.
Poziţionările lor împotriva practicilor de partid-stat şi a corupţiei, pledoaria pentru integrităţi, coerenţă şi logică politică au fost înghiţite ca o „broască râioasă“, vorba „barosanului“ Oltean. Anarhia organizatorică din PDL, dominaţia exercitată de la Congres încoace de noua tripletă Udrea-Anastase-Oltean, plecarea lui Frunzăverde cu toată filiala şi un întreg cortegiu de primari, pierderea majorităţii la Senat, toate sunt consecinţa directă a incapacităţii lui Emil Boc de a gestiona partidul. A puterii excesive deţinute Elena Udrea prin susţinerea acordată continuu de Traian Băsescu. Decapitarea lui Cristian Preda se înscrie în această logică. PDL, sub înalta îndrumare a Elenei Udrea, a ales între Prigoană şi Preda, între două tipuri de politician. Pentru că mesajul transmis de excludere transcende conflictul punctual legat de strategia pentru Bucureşti, este capitularea partidului în faţa politicii de conjunctură, clientelare, făcută la gura tabloidelor şi a contractelor cu statul.
Criticile lui Preda au deranjat mereu (bomboana pe colivă a fost susţinerea acordată lui Nicuşor Dan), dar de data aceasta au lovit direct în Elena Udrea, care a înregistrat un eşec preelectoral de anvergură şi are şanse bune să îngroape întregul partid. Eşecul alianţei electorale cu UNPR-ul generalului Oprea şi paritatea pe listele de consilieri, care ar fi trebuit să fie indezirabile de la bun început, este rezultatul unei politici al cărei principiu de bază este lipsa oricărui principiu. Încurajarea trădării, a oamenilor lipsiţi de caracter, a şantajabililor şi dosariabililor, culminată cu impunerea lui Piedone, ieşit direct din sacoul model Apaca al lui Dan Voiculescu, ca şef de campanie al PDL, s-a întors împotriva artizanei acestei nefaste strategii. Cu 2 luni înainte de alegeri, PDL nu are candidaţi în 4 sectoare, asta dacă nu cumva defectează şi Onţanu la USL, iar la Primăria Capitalei l-a propus pe Prigoană, copia cu plici a lui Oprescu. La atât se reduce resursa umană marca Udrea, aceste zdrenţe au rămas din prestigiul PDL.
Cu egoul umflat până la a se închipui o Margaret Thatcher a României, avidă de putere, în goană după notorietate, cu gesturi excesive şi incapabilă să înţeleagă constrângerile unei poziţii oficiale, cu un mariaj şi nişte relaţii nepotrivite cu banul public, Elena Udrea a devenit de neoprit şi de necontrolat. Imaginea sa negativă, e adevărat, făcută de multe ori de presa adversă exclusiv pe chestiuni minore, poşete, tocuri şi alte frivolităţi de genul acesta (nu am fost niciodată de acord cu atitudinile macho, nici cu vulgarităţile gen „Nutzi“ sau aluziile legate de viaţa sa personală), a afectat partidul de o mie de ori mai mult decât toate declaraţiile lui Cristi Preda la un loc. Cu parfumul său de clientelism, bugetul lăbărţat de la Ministerul Dezvoltării, tenacitatea şi ostentaţia confruntării, Elena Udrea a ajuns să fie cel mai detestat membru al Cabinetului Boc, dar şi al PDL. Greşelile ei: prostia campaniei pentru desfiinţarea sectoarelor, subminarea din start a Mişcării Populare, căreia i-a asociat nume precum cel al lui Gigi Becali şi Dan Diaconescu, relaţiile apropiate cu Gabriel Oprea, motiv pentru care a presat pentru mariajul cu acte în regulă cu UNPR, au adus prejudicii care, iată, nu mai ţin doar de imagine.
Până acum, Elena Udrea nu a răspuns pentru nimic, deşi adversarii ei din rândul „greilor“, în frunte cu Vasile Blaga, au atacat-o de nenumărate ori, aversiunea dintre cei doi fiind de notorietate. Un eşec la Bucureşti, previzibil, ţinând cont de haosul care domneşte, i-ar putea fi fatal pentru cariera politică. Să ne amintim că însuşi Blaga, după rateul în faţa lui Oprescu de acum 4 ani, s-a retras de la conducerea filialei Bucureşti. Acest exemplu îi va fi aruncat în faţă Elenei Udrea. În final, nu pierderea Bucureştiului i s-ar putea reproşa doamnei Udrea, deşi incapacitatea de a găsi un adversar pe măsura lui Oprescu i se datorează totuşi, ci dimensiunea pierderii. Şi mai ales semnificaţia şi consecinţele.
Altfel spus, PDL a propus un candidat care se adresează în principal electoratului PSD şi PP, şi nu electoratului tradiţional al democrat-liberalilor, atâta cât mai e. Cum votul în Bucureşti a avut mereu o componentă politică puternică, este puţin probabil ca Prigoană să rupă de la USL, nu va mai avea nici procentele care i-ar fi venit de la candidaţi de sector redutabili, PDL poate miza doar pe activul de partid. În loc să-şi conserve propriul electorat, Prigoană îl va îndepărta. De aceea, cred că eşecul va fi nu numai de proporţii mai mari decât se aşteaptă stratega Udrea, dar va duce şi la pierderea unei bune părţi a electoratului fidel. Şi cum Bucureştiul dă tonul, acum mai mult decât altă dată, eşecul se va propaga la generale. Dacă însă Elena Udrea îşi va pierde puterea în partid şi acest tip de politică va fi penalizat, trăgând linie, lucrurile s-ar echilibra.
În tara în care Mareșalul Antonescu Ion, unul din cei mai mari patrioți pe care i-a avut România este considerat trădător iar unul din cei mai mari trădători, Mihai Pacepa este numit patriot la ordinul unor străini, ceea ce se întâmplă astăzi nu este numai firesc este chiar obligatoriu. Nu trebuie să mire pe nimeni că din singura țară independentă financiar și energetic în 89 am devenit cea mai săracă țară a Europei, iar în ultimul timp, pentru că nu mai vrem să acceptăm la conducerea ei pe cel mai mare vânzător de țară de la Pacepa încoace sau de la Bastus, omul care a semnat documente prin care se ajungea la ”cedări de suveranitate” fără să consulte poporul, suntem considerați dușmanii Europei, dușmanii umanității, dușmanii democrației universale. Ceea ce se întâmplă astăzi nu este singular aceste lucruri, aceste ordine, indicații, intervenții presiuni,restrângeri, constrângeri, obligații, impuneri se primesc de 23 de ani de când România a intrat în rândul ”democrațiilor și valorilor Europene” și totul a fost ținut ascuns de toate guvernele pe care le-am avut pentru că totul mergea bine, fiecare își îndeplinea sarcinile cu conștiinciozitate, partidele președinții și guvernele ajungeau la putere cu voia, mila și acceptul celor care astăzi ne arată cu degetul drept inamicul public nr 1. Numai că acum a apărut o problemă în România, cel care a fost la putere nu vrea să accepte regulile care spun că atunci când alți nu te mai vor trebuie să pleci, riscurile pentru el si partidul său sunt mari, ca și pentru partidul European din care face parte și atunci a pus de o plângere și de a cerut sprijin de la cei care se ștergeau pe el când mergea la câte o adunare pentru o poză de familie,sau îi arătau că este nebun când insista să fie băgat în seamă. Și pentru că omul a prezentat datele așa cum a știut el, informând denaturat și mințind cu privire la intențiile noii puteri, mai marii Europei crezând că noua putere le va închide robinetul s-a speriat și a sărit în sus reacționând vehement nu de teama statului român de drept pe care ei nu dau doi bani și de care își bat joc de 23 de ani. Ceaușescu a fost condamnat din momentul în care le-as spus marilor finanțatori europeni bye bye, acest lucru nu poate fi contestat de nimeni, nici de cei mai înverșunați dușmani ai săi. Atunci a fost România pentru prima dată o amenințare la adresa Europei, de fapt a Europei financiare, nu a statelor europene.Acuma, pentru că președintele suspendat a informat prietenii sau mai bine zis i-a dezinformat cu privire la intențiile ” de stânga ”ale actualului guvern punându-le în față spectrul pierderii unei baze de exploatare unică în Europa, aceasta a sărit în sus fără să țină seama de faptul că este o cacealma, și că din USL mai face parte și singurul partid de dreapta din România și un alt partid de centru ceea ce face imposibil vre-o măsură contrară intereselor ”democrației capitalului”.
