Frica de popor!

De la gestul d-lui Sobaru au trecut câteva luni de zile, timp în care a fost vacanţă parlamentară, deci nu era vreun pericol ca cineva sa-i imite gestul. Ar fi fost deci timp arhisuficient ca să fie întreprinse măsuri de securizare a balcoanelor sălilor de şedinţe ale Parlamentului, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de gesturi, dacă asta chiar ar fi fost una dintre grijile primordiale ale Robertei. Faptul că în realitate nu s-a întâmplat nimic în acest sens până azi, când s-a decis interzicerea accesului publicului la balcoane pe timpul şedinţei în care guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii, ca şi pe timpul citirii moţiunii de cenzură şi a votării acesteia, ne spune un lucru foarte clar: guvernanţilor le este tot mai frică, simt deja ura crescândă a poporului pe care l-au înfometat şi umilit şi încearcă să ridice cât mai multe bariere în faţa acestuia. Numai că uită un lucru cunoscut de când lumea: nimeni n-a câştigat vreo luptă cu propriul popor.

Dacă eu mă înşel cumva, îi propun Robertei să repună pe tapet iniţiativa pe care a avut-o în trecutul apropiat în legătură cu demolarea zidului care împrejmuieşte Casa Poporului. Tare îmi este însă că va cere supraînălţarea acestuia, amenajarea de foişoare de observaţie, introducerea sistemului de patrulare a forţelor de ordine şi toate celelalte măsuri care se iau pe linie de pază într-o unitate militară. Pentru că, nu-i aşa, poporul trebuie ţinut departe atunci când cei "aleşi şi numiţi" lucrează pentru fericirea lui!

Ministerul (P)lăcintă

Recentul raport al Curţii de Conturi privind modul în care s-a cheltuit un milion de euro pentru construcţia a 7 patinoare artificiale ne arată încă o dată cum este jefuit banul public. Repartizare discreţionară a investiţiilor - evident către firme doar de o anumită coloratură -, valoare a investiţiilor făcute după cum le-a convenit responsabililor din MTS, achiziţionarea patinoarelor fiind făcută la preţuri supraevaluate. Bine că nu s-au ocupat şi de achiziţionarea patinelor, că poate le cumpărau şi p-astea cum cumpăra Necolaiciuc şuruburi şi şaibe pentru CFR! Jaf în toată regula, o (P)lăcintă numai bună de împărţit la acest minister!

N-am înţeles totuşi de ce Curtea de Conturi n-a mers până la capăt, adică să sesizeze Parchetul şi s-a limitat doar să facă public raportul. Pentru că altfel acest mod de acţiune nu este altceva decât tot o cheltuire aiurea a banului public.

Ce a însemnat unitatea de măsură "boc"

Cu ceva timp în urmă, un lider important al principalului partid de guvernământ ne spunea că principala unitate de măsură a performanţei în politică ar trebui să fie "bocul". Astăzi cred că astfel de cuvinte i-ar sta în gât precum broscoiul pe care a reuşit să-l scuipe între timp. Pentru că unitatea de măsură propusă de dumnealui nu poate fi sinonimă decât cu corupţia generalizată la nivel înalt, furtul de voturi în Parlament, foamea, scăderea veniturilor populaţiei, scumpiri în lanţ şi falimentul a sute de mii de firme. Lipseşte încă oficializarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, dar se pare că nu va mai dura mult până se va realiza şi aceasta, pentru că semnăturile de realizare a dorinţei au fost obţinute zilele trecute.

Cu toate acestea, noi, cei mulţi, încă mai avem speranţă, dar nu datorită afirmaţiilor celui mai mic prim-ministru - atât la propriu, cît şi la figurat -, că vom ieşi din criză (cred şi el a pierdut şirul de câte ori ne-a tot spus-o) la sfârşitul acestei luni. Avem speranţă datorită faptului că propunerea privind introducerea bocului ca unitate de măsură nu a fost şi oficializată.

Guvernul Boc versus Constituţia României

Guvernul Boc a mai dat o OUG, nr. 16/23.02.2011, privind unele măsuri temporare pentru continuarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii. Asta ca să se facă încă o dată de râsul lumii, pentru că dacă citim partea cu motivarea necesităţii emiterii ei, vede şi orbul de la Brăila - cum se zice în popor - că este neconstituţională. Iată ce scrie, negru pe alb, în textul apărut în M.Of. 141/24.02.2011: "... văzând că necesitatea funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, ca instituţie fundamentală a statului, justifică urgenţa reglementării ...". Ori iată ce prevede Constituţia României, la "Art. 115 - Delegarea legislativa alin. (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului,drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."

În consecinţă, se poate pune şi întrebarea: Cât va mai dura până la emiterea unei OUG care să modifice şi regimul Parlamentului, care este tot o instituţie fundamentală a statului?

Curs scurt de concepere a proiectelor de lege pentru care guvernul îşi angajează răspunderea

Ce înseamnă în concepţia constituţionalistului Emil Boc să concepi proiecte de lege pentru care să-ţi angajezi răspunderea în faţa Parlamentului? Dacă stăm să ne gândim doar la felul în care s-au conceput Legea unitară a salarizării, Legea unitară a pensiilor, Legea 119/2010, Legea educaţiei naţionale şi recentul proiect de lege pentru modificarea Codului Muncii, răspunsul este foarte simplu, în mare se procedează astfel: "le facem pe picior, la ceas de seară - că ziua suntem ocupaţi cu realegeri în funcţii de conducere la nivelul partidului în judeţe -, nu ţinem cont de prevederile legale privind dialogul social, nu calculăm impactul economic, social şi financiar, avem în vedere să tăiem cât mai multe locuri de muncă - la grămadă, că este mai uşor -, menţionăm obligatoriu că măsurile se impun din cauza acordului cu finanţatorii externi, după care ne trimitem Vişanii şi Tălmăcenii să le susţină în cadrul emisiunilor TV. Că doar avem sarcină de la tătucu să reformăm statul şi economia românească, nu? Ce s-o întâmpla după intrarea unor astfel de legi în vigoare, vedem noi, mai dăm OUG pentru corectare, că doar ce ne-am învăţat cu această procedură!"

Dacă cineva este de altă părere, s-o spună, n-am nimic împotrivă, dar să fie atent, de exemplu, la ce s-a întâmplat nu mai departe de ieri în şedinţa de guvern, când miniştrii Ialomiţianu şi Botiş i-au răspuns lui Boc că n-au realizat o analiză cu privire la cât va cheltui statul cu majorarea sporului pentru munca de noapte, de la 15 la 25%, ca urmare a modificării Codului Muncii.

Doar atât să poată regizorul?

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 februarie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.30	Ionuţ-Marian Stroe - declaraţie politică cu privire la "Arestările în vămi - un spectacol după o reţetă din vremuri de tristă amintire";
Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Arestările în vămi - un spectacol după o reţetă din vremuri de tristă amintire" Nimeni nu poate contesta faptul că în vămile din România sunt lucrători vamali şi poliţişti de frontieră corupţi. De asemenea, nimeni nu contestă faptul că trebuie luate măsuri pentru eradicarea corupţiei din vămi. Totuşi, modul în care s-au desfăşurat evenimentele din ultimele două săptămâni, mă refer la descinderile şi arestările din vămile Siret şi Moraviţa, mi se pare că seamănă izbitor cu o reţetă din timpul regimului comunist. Înainte de decembrie 1989, ori de câte ori regimul lua o (nouă) măsură nepopulară, în presă apăreau ample reportaje, de la descinderi ale miliţiei în pieţe, dar şi în alte locaţii, de unde erau ridicaţi bişniţarii, valutiştii şi/sau persoane fără ocupaţie. Inclusiv descinderile respective se făceau cu zgomotul de rigoare, adică cetăţenii aflaţi în zonele respective trebuiau să afle ce se întâmplă. Şi toate acestea se întâmplau într-o societate în care se evita pe cât posibil informarea opiniei publice în ceea ce priveşte activitatea infracţională, inclusiv filmele în care apăreau personaje negative fiind atent periate, pentru că, nu-i aşa, în statul comunist nu existau - decât arareori - infractori. Şi, evident, în presă, pe lângă reportajele pe larg ale acţiunilor miliţiei, mai apăreau şi "opinii" care justificau anumite lipsuri de pe piaţă tocmai din cauza bişniţarilor, valutiştilor sau paraziţilor. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în zilele noastre. Sunt doar o serie de modificări de ordin "tehnic". Dacă înainte de 1989 se urmărea diminuarea şuşotelilor şi bombănelilor de pe la colţuri şi cozi şi implicit abaterea atenţiei populaţiei de la adevăratele realităţi ale zilei, acum se încearcă evitarea luărilor de poziţie şi a protestelor de pe canalele media. Şi, sigur, este mult mai captivant (pentru unii) să vadă la televizor mascaţi înarmaţi până în dinţi care dezarmează "în direct" poliţişti de frontieră, somează şi culcă la pământ cu mâinile la ceafă, ca în filmele americane de profil, pe vameşi (sau alţi interlopi de duzină), după care îi urcă în dube sau elicoptere, decât să asiste la proteste ale medicilor şi personalului sanitar privind desfiinţarea sau comasarea unor spitale sau să vadă bugetari care vin în faţa camerelor de luat vederi cu fluturaşii de salariu care nu corespund cu promisiunile guvernanţilor. În paralel, ca şi înainte de 1989, propagandiştii regimului vin şi spun că România este pe drumul cel bun şi că românii o duc şi o vor duce bine. Şi, tot ca înainte de 1989, românii nu vor afla finalitatea aşa-ziselor acţiuni de luptă împotriva corupţiei. Adică nu vor afla unde a ajuns şi cine a comercializat marfa de contrabandă pentru care s-au mituit lucrătorii vamali, nu vor afla la cine a ajuns grosul banilor colectaţi de "pionii" din vămi. Abia atunci când românii vor afla răspunsurile la aceste două întrebări, se va putea spune că nu este o reţetă preluată de la regimul comunist. Personal sunt însă sceptic. Aveţi dreptate, domnule deputat. Cât timp nu aflăm cine sunt "regele" şi "regina", totul nu va rămâne decât un spectacol mediatic de factură slabă, pus în scenă de un regizor despre care cam toată lumea ştie cât poate. Eu aş mai avea o întrebare: de ce această acţiune nu s-a desfăşurat simultan în toate vămile de pe teritoriul României? Pentru că unităţi de jandarmi şi procurori avem în toate judeţele!

Ţară, ţară, vrem eroi!

Ioan Oltean de la Bistriţa a spus că Boc şi Botiş vor fi catalogaţi ca fiind eroi. În perioada contemporană cu noi. Acelaşi personaj l-a asemuit pe Boc cu Ştefan cel Mare. Boc chiar a fost decorat de ministrul apărării naţionale.

Ministrul de la externe i-a ridicat osanale lui Nuţi Udrea.

Avem cel puţin un primar care doarme cu poza aceleiaşi Elene sub pernă.

Un alt primar - suspendat actualmente - mi-a umplut oraşul la un moment dat cu drapele portocalii, pe care se exprima susţinerea pentru Băsescu.

Ieri, o altă miss a fost reconfirmată în funcţie la partid, pentru modul în care şi-a sacrificat imaginea publică când cu numărarea voturilor la legea unitară a pensiilor.

Zilnic ni se induce ideea că actualii guvernanţi se sacrifică pentru ţară şi noi toţi, prin măsurile care le iau. În plan personal, sacrificiul pentru ei reprezintă însă creşterea conturilor bancare şi a proprietăţilor pe care le deţin.

Cât va mai dura oare până ni se va propune a li se construi şi un panteon, a cărui construcţie să fie atribuită bineînţeles unei firme de casă portocalie?

Al cui preşedinte mai este Traian Băsescu?

Mai este Traian Băsescu preşedintele constituţional al României? După modul în care se comportă, declară şi acţionează de câteva zile, orice cetăţean român care are habar de textul constituţional cu privire la acest aspect poate afirma răspicat NU. Să încerci în văzul lumii să schimbi conducerea unui partid, fie el chiar şi PD-L, să faci conclavuri tainice la miez de noapte cu şefii de partid de prin judeţe, să încerci să demiţi un prim-ministru, asta numai constituţional nu este. De când până când un partid este asimilat uneia dintre puterile statului, astfel încât preşedintele României să fie nevoit medieze diferendele din interiorul acestuia? S-a substituit cumva PD-L statului şi preşedintele României e obligat cumva să medieze între acesta şi societate, conform aceluiaşi art. 80 din Constituţie?

Felul în care acţionează Traian Băsescu începe să indice tot mai mult disperarea şi conştientizarea faptului că pierde controlul asupra principalului partid de guvernământ, iar tabăra care îl susţine în interiorul acestuia începe să fie pusă pe coji de nucă de greii partidului. Şi dacă înregistrările apărute pe surse privind reproşurile ce i s-au făcut ieri la întâlnirea cu parlamentarii PD-L sunt adevărate (şi pe care până acum nimeni nu le-a dezminţit), cred că prima moţiune de cenzură la adresa guvernului-marionetă impus de voinţa lui Băsescu - conform propriilor declaraţii - şi pe care îl reprezintă Boc la televizor chiar va trece!

În Parlament se cere socoteală, guvernul tace şi face ce dictează FMI!

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011

		Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
			Ionuţ-Marian Stroe - declaraţie politică privind misiunea FMI-CE în România, pentru a şaptea evaluare a acordului stand-by

Domnul Ionuţ-Marian Stroe: Zilele acestea se află în ţară misiunea FMI - CE pentru a şaptea evaluare a acordului stand-by, fiind analizată îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru ultimul trimestru din 2010, Guvernul român negociind cu acest prilej condiţiile privind un nou acord cu FMI, BM şi CE de tip preventiv, cu o durată de 2 ani, prin care România ar putea avea la dispoziţie maximum 3,7 miliarde de euro de la FMI. Dacă în urma întâlnirii delegaţiei cu ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, aceasta a prezentat într-o manieră foarte deschisă conţinutul discuţiilor şi propunerile pe care le-a făcut - pe care le apreciez ca fiind realiste şi cu impact economico-financiar deosebit pentru reducerea deficitului bugetar, în schimb, declaraţiile ministrului economiei, Ion Ariton, de după întâlnirea cu membrii delegaţiei au amorsat o adevărată bombă cu ceas, pentru că solicitarea de liberalizare totală a preţului gazelor şi energiei, venită din partea delegaţiei, ar fi putut pune Cabinetul Boc în ipostaza incredibilă de a spune pentru prima dată "nu" unei directive dictate de finanţatorii externi. De ce? Pentru că o astfel de măsură, adoptată imediat, ar putea pune cruce pentru multă vreme încercărilor guvernanţilor de a demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente sau că economia va reveni pe creştere din trimestrul al treilea al anului, aşa cum ne anunţa cu puţin timp în urmă preşedintele Băsescu. Această solicitare şi bâlbâielile guvernanţilor ne arată clar că finanţatorii externi sunt hotărâţi ca în 2011 să nu se repete scenariul derulat pe parcursul anului 2010, când Guvernul a plecat la drum cu o prognoză de creştere economică entuziasmantă, pentru ca la sfârşitul anului să se înregistreze o scădere economică drastică, care l-a determinat pe Jeffrey Franks să declare în ianuarie anul curent că "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord" şi că "operaţia a reuşit, din păcate pacientul a murit. Nu vrem să ajungem în punctul în care am stabilizat situaţia, dar pacientul, economia românească, a murit. Vrem să generăm creştere economică". Şi, totuşi, Cabinetul Boc nu a spus "nu". "În domeniul energiei, până în septembrie, se va stabili un calendar de eliminare a preţurilor reglementate la energia electrică şi gaze, calendar ce se va implementa în perioada 2013-2015. Până la finele lui 2011 se vor defini consumatorii vulnerabili de către Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, conform legislaţiei europene, precum şi crearea de mecanisme de protecţie a acestora" a afirmat premierul Boc în cadrul declaraţiei referitoare la prevederile noului acord cu FMI, CE şi BM. Chiar şi în situaţia anunţatului calendar, lucrurile nu se schimbă deloc (faţă de eventualitatea adoptării imediate - n.a.) şi, de asemenea, guvernanţii nu mai pot demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente. În aceste condiţii, toate încercările guvernului din ultimele două zile de a da asigurări că populaţia nu va fi afectată dacă preţurile reglementate la gaze şi curent vor fi liberalizate sunt caduce. Or, este la mintea cocoşului că liberalizarea preţurilor reglementate ar duce la scumpiri în lanţ la toate produsele şi serviciile, care, la rândul lor, ar duce inflaţia într-un punct periculos. Agenţii economici ar primi la rândul lor o nouă lovitură, iar industrii precum cea chimică, care se zbate între viaţă şi moarte după ce i s-a sistat livrarea de gaze doar din producţia internă, ar fi, practic, desfiinţate. Facturile la gaze ar exploda, urmate de cele la întreţinere, care ar mai creşte şi din cauza sistării subvenţiei acordate de primării pentru încălzire. Astfel, acest val masiv de creşteri de preţuri ar secătui la propriu bugetul românilor, care abia mai fac faţă nevoilor zilnice de trai din cauza celor mai dure măsuri de austeritate luate de vreun guvern, pe temeiul crizei economice. Şi s-ar pune pe butuci ce a mai rămas din economie, indiferent de culoarea ei. Guvernul a fost pus într-o situaţie delicată şi încearcă să dea asigurări fără argumentare temeinică că o atare măsură nu va afecta populaţia, în realitate o majorare semnificativă a facturii pentru gospodării este aproape de neevitat. Aceasta deoarece odată liberalizată piaţa, cei doi mari producători Romgaz şi Petrom nu vor mai vrea să vândă mia de metri cubi la preţul actual de 165 de dolari, când gazul rusesc costă 410 dolari. Vânzând mai scump către furnizori, aceştia, la rândul lor, îşi vor transfera costurile suplimentare către populaţie.Aceasta în condiţiile în care românii plătesc în prezent cel mai ieftin gaz din UE, datorită faptului că avem încă rezerve însemnate de gaz autohton. Populaţia României plăteşte gazele la preţ de coş o medie ponderată între preţul de intern şi cel de import. În prezent, preţul este de 4,2 euro, cel mai mic preţ din UE, iar consumul anual este asigurat în proporţie de două treimi de gaz local, în condiţiile în care deja structura coşului de consum la gazele naturale s-a modificat puternic în defavoarea producătorilor interni şi a consumatorilor casnici (ianuarie 2010 structură amestec 72% producţie internă, 28% import; decembrie 2010, analog ianuarie 2010, dar în ianuarie 2011 structura coşului a devenit 62% producţie internă, 38% import, iar în februarie 58,5% producţie internă, 41,5% import, deci în numai două luni s-a trecut de la 28% gaze din import la 42%!). Dacă va creşte preţul gazelor naturale pentru consumul casnic, populaţia va fi afectată direct. Dacă va creşte preţul gazelor naturale furnizate agenţilor economici, aceştia vor creşte preţurile bunurilor pe care le produc, deci din nou populaţia va fi afectată. Nu se ajunge la creşterea inflaţiei, scăderea puterii de cumpărare şi la şomaj accentuat, la creşterea arieratelor? Firmele vor avea costuri mai mari, vor înregistra scăderi de profit sau chiar pierderi şi vor da oameni afară. Cum vor mai fi îndeplinite condiţionalităţile prevăzute în acordul cu FMI care se încheie acum? Dar cele anunţate a fi prevăzute în cel care se negociază şi în care reducerea arieratelor ocupă un loc central? În Constituţia României este prevăzut la art. 135 că "Statul trebuie să asigure (...) exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, (....) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii". În aceste condiţii, de ce nu se vrea asigurarea consumului de gaze de către populaţie numai din producţia proprie, care are un preţ mult mai mic decât gazul de import? PS: Guvernul Boc - în situaţia în care premierul a spus adevărul în declaraţia de presă de luni seara - pune la cale o mişcare mârşavă, încercând să arunce pe seama viitorului guvern liberalizarea preţului gazelor, pentru că aceasta înseamnă calendarul ce se va implementa între 2013 şi 2015.

Onoare domnului deputat Ionuţ Stroe!

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011

Ionuţ-Marian Stroe - declaraţie politică referitoare la "Recalcularea pensiilor militare = batjocorirea celor care au servit sub drapel"

"Recalcularea pensiilor militare = batjocorirea celor care au servit sub drapel" Nu mi-am putut închipui - deşi modul în care este tratat cetăţeanul de către Guvernul Boc trebuia să mă pună în gardă - că şi cei care au purtat haina militară vor ajunge bătaia de joc a celor aflaţi la putere. Nu mi-am închipuit că puţinii - care mai sunt în viaţă - foşti militari care au fost sub drapel în cel de-al Doilea Război Mondial, foşti militari care au cunoscut rigorile reprimărilor regimului comunist, vor avea de suferit din punct de vedere financiar exact când aveau mai mare nevoie de un suport financiar decent. Cabinetul meu parlamentar din Colegiul nr.3 Dolj a fost asaltat în luna ianuarie de militari pensionari care mi-au cerut sprijinul. Şi nu a fost vorba de foşti militari care au avut pierderi din pensii substanţiale, ci foşti militari care au avut o pensie decentă, care le-a fost pur şi simplu masacrată. După cum se ştie, unul dintre cele trei puncte principale pentru care PNL s-a bătut în luna septembrie 2010, când s-a dezbătut Proiectul legii pensiilor, a fost acela de a nu se modifica sistemul de pensii militare. Propunerile opoziţiei au fost respinse cu brutalitate de un plen teleghidat. Acum, după ce marea minciună a guvernanţilor - "nu va scădea nicio pensie militară" - a fost devoalată, după ce termenele prevăzute de Legea pensiilor nr.119/2010 s-au dovedit nerealiste, după protestele ample ale militarilor pensionari, după ce ÎCCJ a confirmat ilegalitatea actelor în materie întreprinse de autorităţi, Guvernul a venit cu OUG nr.1/2011 prin care încearcă să ocolească atât hotărârile justiţiei (fapt fără precedent într-o democraţie), cât şi Parlamentul. Ei bine, prin OUG nr.1/2011 se continuă batjocorirea hainei militare purtate de pensionari şi, nu numai atât, se instituie un adevărat balamuc legislativ. În primul rând ordonanţa a găsit o aşa-zisă rezolvare a situaţiei militarilor pensionari cărora li s-a recalculat deja pensia. Ordonanţa precizează că până la 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora. Ce înseamnă această regularizare? Pensionarii care vor afla pe 31 martie 2012 că au primit în ianuarie 2011 o pensie calculată eronat în minus vor obţine diferenţele până la 31 decembrie 2012. Asistăm aici la o culme a batjocorii unui segment important de pensionari militari, câteva mii, de fapt. Aceştia vor fi condamnaţi ca aproape doi ani, ianuarie 2011 - decembrie 2012, să primească o pensie drastic diminuată. Nu se întreabă nimeni de la Palatul Victoria, de la Palatul Cotroceni cum vor trăi aceşti oameni doi ani cu o pensie drastic redusă? Cu ce-i va încălzi pe cei în cauză că vor obţine în decembrie 2012 o sumă frumoasă de bani, reprezentând pierderile pe 21 de luni din pensie? Aceşti pensionari trăiesc în prezent, nu se criogenează până în decembrie 2012. În plus, aceşti pensionari creditează pe o perioadă de 21 de luni statul. Primesc ei o dobândă pentru această creditare forţată? Ce se întâmplă în cazul în care unii dintre pensionarii care trebuie să primească diferenţele de bani, mor în această perioadă de 21 de luni? Ordonanţa de urgenţă nu prevede nimic în acest sens, pentru că nu omul este important pentru actuala guvernare. Invers, dacă există pensionari cărora li s-a calculat în plus cuantumul pensiei, din vara anului 2012 li se va reţine din pensie, până la regularizare. Şi pentru această categorie va fi un şoc: pe lângă faptul că după un an de zile vor avea de primit o pensie mai mică, vor mai avea şi reţineri din noul cuantum. Prin astfel de şocuri, cu siguranţă, nu trebuie să treacă persoanele de vârsta a treia, dar, evident, guvernanţii nu s-au gândit la acest aspect. Singurul lucru relativ încurajator în acest caz este posibilul număr foarte redus de pensionari cărora li s-a calculat greşit pensia în plus. Dar ce se va întâmpla şi aici am temeri - în cazul pensionarilor cărora nu li s-a recalculat pensia, merg în aceste luni pe pensia din decembrie 2010, iar din 31 martie 2012 vor afla că vor avea o pensie mai mică la care vor avea şi reţineri pentru perioada ianuarie 2011 - martie 2012? Îmi este teamă că numărul acestora va fi destul de mare. Şi aceasta pentru că metodologia de calculare a pensiilor va lovi în foştii militari pentru care nu se vor găsi, pentru anumite perioade de timp documentele necesare. Şi aceştia vor plăti, adică vor avea pensii mai mici, nu din vina lor, ci din vina foştilor funcţionari de la serviciile de cadre/personal, de la custozii de arhive etc. Evident, guvernanţii şi majoritatea parlamentară - PDL, UNPR, UDMR - nu s-au gândit la acest aspect când au votat fraudulos Legea pensiilor. Şi atunci, nu era mai corect ca guvernanţii, ca actuala majoritate parlamentară să accepte propunerea PNL de a nu se umbla la pensiile militare?