Dilema lui Boc: Dar cu mine cum rămâne?

N-aş vrea să fiu în pielea lui Emil Boc, dacă acesta ar putea fi (dar-ar Domnul!) măcar o zi un simplu cetăţean. Să nu ştii ce-ţi rezervă ziua de mâine, dacă mai ai ce pune pe masă copiilor în perioada următoare pentru că e foarte posibil să fii dat afară din serviciu, să te uiţi cu groază şi uimire cum cresc preţurile alimentelor de bază, medicamentelor şi combustibililor, iar tu ai buzunarele goale, cam asta este, în mare, ceea ce doresc a avea parte musiu Boc măcar o zi, ca cetăţean român. Să fie primul pentru care România încetează a mai fi stat social, aşa cum doreşte chiar tătucul lui. Să-şi pună dramatica întrebare "Dar cu mine cum rămâne, după ce m-am sacrificat pentru binele vostru?" "Că doar am făcut ceea ce trebuie!"

Se pare totuşi că dorinţa mea nu este departe de a se îndeplini, după întâlnirea din seara asta de la vila Lac 1. Pentru că dacă se adevereşte că şi cosaşul şef şi buldogul şi-au anunţat candidaturile pentru şefia portocalie, mai mult ca sigur primului nu-i va rămâne altceva de făcut decât să-şi ia coasa în primire şi să muncească cu ziua, în condiţiile noilor prevederi ale Codului Muncii pe care le-a propus.

Caravana Reducerilor miniPRIX vine in judetele Dolj, Bacau si Prahova!

Weekendul acesta, pe 12 si 13 martie, Caravana reducerilor miniPRIX trece prin judetele Bacau, Prahova si Dolj . In acest weekend (12-13.03.2011) Caravana Reducerilor miniPRIX ofera reducere de 20% pentru toate produsele si preturi miniPRIX: pantaloni de la 9 lei, camasi si bluze de la 19 lei, pantofi si balerini de la 29 lei si accesorii de la 1 lei tuturor celor din judetele Bacau, Prahova si Dolj! Magazinul online miniPRIX este singurul loc unde preturile bune se intalnesc cu promotiile pe masura. De aceea va asteptam la cumparaturi!

Frica de popor!

De la gestul d-lui Sobaru au trecut câteva luni de zile, timp în care a fost vacanţă parlamentară, deci nu era vreun pericol ca cineva sa-i imite gestul. Ar fi fost deci timp arhisuficient ca să fie întreprinse măsuri de securizare a balcoanelor sălilor de şedinţe ale Parlamentului, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de gesturi, dacă asta chiar ar fi fost una dintre grijile primordiale ale Robertei. Faptul că în realitate nu s-a întâmplat nimic în acest sens până azi, când s-a decis interzicerea accesului publicului la balcoane pe timpul şedinţei în care guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii, ca şi pe timpul citirii moţiunii de cenzură şi a votării acesteia, ne spune un lucru foarte clar: guvernanţilor le este tot mai frică, simt deja ura crescândă a poporului pe care l-au înfometat şi umilit şi încearcă să ridice cât mai multe bariere în faţa acestuia. Numai că uită un lucru cunoscut de când lumea: nimeni n-a câştigat vreo luptă cu propriul popor.

Dacă eu mă înşel cumva, îi propun Robertei să repună pe tapet iniţiativa pe care a avut-o în trecutul apropiat în legătură cu demolarea zidului care împrejmuieşte Casa Poporului. Tare îmi este însă că va cere supraînălţarea acestuia, amenajarea de foişoare de observaţie, introducerea sistemului de patrulare a forţelor de ordine şi toate celelalte măsuri care se iau pe linie de pază într-o unitate militară. Pentru că, nu-i aşa, poporul trebuie ţinut departe atunci când cei "aleşi şi numiţi" lucrează pentru fericirea lui!

Ministerul (P)lăcintă

Recentul raport al Curţii de Conturi privind modul în care s-a cheltuit un milion de euro pentru construcţia a 7 patinoare artificiale ne arată încă o dată cum este jefuit banul public. Repartizare discreţionară a investiţiilor - evident către firme doar de o anumită coloratură -, valoare a investiţiilor făcute după cum le-a convenit responsabililor din MTS, achiziţionarea patinoarelor fiind făcută la preţuri supraevaluate. Bine că nu s-au ocupat şi de achiziţionarea patinelor, că poate le cumpărau şi p-astea cum cumpăra Necolaiciuc şuruburi şi şaibe pentru CFR! Jaf în toată regula, o (P)lăcintă numai bună de împărţit la acest minister!

N-am înţeles totuşi de ce Curtea de Conturi n-a mers până la capăt, adică să sesizeze Parchetul şi s-a limitat doar să facă public raportul. Pentru că altfel acest mod de acţiune nu este altceva decât tot o cheltuire aiurea a banului public.

Ce a însemnat unitatea de măsură "boc"

Cu ceva timp în urmă, un lider important al principalului partid de guvernământ ne spunea că principala unitate de măsură a performanţei în politică ar trebui să fie "bocul". Astăzi cred că astfel de cuvinte i-ar sta în gât precum broscoiul pe care a reuşit să-l scuipe între timp. Pentru că unitatea de măsură propusă de dumnealui nu poate fi sinonimă decât cu corupţia generalizată la nivel înalt, furtul de voturi în Parlament, foamea, scăderea veniturilor populaţiei, scumpiri în lanţ şi falimentul a sute de mii de firme. Lipseşte încă oficializarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, dar se pare că nu va mai dura mult până se va realiza şi aceasta, pentru că semnăturile de realizare a dorinţei au fost obţinute zilele trecute.

Cu toate acestea, noi, cei mulţi, încă mai avem speranţă, dar nu datorită afirmaţiilor celui mai mic prim-ministru - atât la propriu, cît şi la figurat -, că vom ieşi din criză (cred şi el a pierdut şirul de câte ori ne-a tot spus-o) la sfârşitul acestei luni. Avem speranţă datorită faptului că propunerea privind introducerea bocului ca unitate de măsură nu a fost şi oficializată.

Guvernul Boc versus Constituţia României

Guvernul Boc a mai dat o OUG, nr. 16/23.02.2011, privind unele măsuri temporare pentru continuarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii. Asta ca să se facă încă o dată de râsul lumii, pentru că dacă citim partea cu motivarea necesităţii emiterii ei, vede şi orbul de la Brăila - cum se zice în popor - că este neconstituţională. Iată ce scrie, negru pe alb, în textul apărut în M.Of. 141/24.02.2011: "... văzând că necesitatea funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, ca instituţie fundamentală a statului, justifică urgenţa reglementării ...". Ori iată ce prevede Constituţia României, la "Art. 115 - Delegarea legislativa alin. (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului,drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."

În consecinţă, se poate pune şi întrebarea: Cât va mai dura până la emiterea unei OUG care să modifice şi regimul Parlamentului, care este tot o instituţie fundamentală a statului?

Curs scurt de concepere a proiectelor de lege pentru care guvernul îşi angajează răspunderea

Ce înseamnă în concepţia constituţionalistului Emil Boc să concepi proiecte de lege pentru care să-ţi angajezi răspunderea în faţa Parlamentului? Dacă stăm să ne gândim doar la felul în care s-au conceput Legea unitară a salarizării, Legea unitară a pensiilor, Legea 119/2010, Legea educaţiei naţionale şi recentul proiect de lege pentru modificarea Codului Muncii, răspunsul este foarte simplu, în mare se procedează astfel: "le facem pe picior, la ceas de seară - că ziua suntem ocupaţi cu realegeri în funcţii de conducere la nivelul partidului în judeţe -, nu ţinem cont de prevederile legale privind dialogul social, nu calculăm impactul economic, social şi financiar, avem în vedere să tăiem cât mai multe locuri de muncă - la grămadă, că este mai uşor -, menţionăm obligatoriu că măsurile se impun din cauza acordului cu finanţatorii externi, după care ne trimitem Vişanii şi Tălmăcenii să le susţină în cadrul emisiunilor TV. Că doar avem sarcină de la tătucu să reformăm statul şi economia românească, nu? Ce s-o întâmpla după intrarea unor astfel de legi în vigoare, vedem noi, mai dăm OUG pentru corectare, că doar ce ne-am învăţat cu această procedură!"

Dacă cineva este de altă părere, s-o spună, n-am nimic împotrivă, dar să fie atent, de exemplu, la ce s-a întâmplat nu mai departe de ieri în şedinţa de guvern, când miniştrii Ialomiţianu şi Botiş i-au răspuns lui Boc că n-au realizat o analiză cu privire la cât va cheltui statul cu majorarea sporului pentru munca de noapte, de la 15 la 25%, ca urmare a modificării Codului Muncii.

Doar atât să poată regizorul?

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 februarie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.30	Ionuţ-Marian Stroe - declaraţie politică cu privire la "Arestările în vămi - un spectacol după o reţetă din vremuri de tristă amintire";
Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Arestările în vămi - un spectacol după o reţetă din vremuri de tristă amintire" Nimeni nu poate contesta faptul că în vămile din România sunt lucrători vamali şi poliţişti de frontieră corupţi. De asemenea, nimeni nu contestă faptul că trebuie luate măsuri pentru eradicarea corupţiei din vămi. Totuşi, modul în care s-au desfăşurat evenimentele din ultimele două săptămâni, mă refer la descinderile şi arestările din vămile Siret şi Moraviţa, mi se pare că seamănă izbitor cu o reţetă din timpul regimului comunist. Înainte de decembrie 1989, ori de câte ori regimul lua o (nouă) măsură nepopulară, în presă apăreau ample reportaje, de la descinderi ale miliţiei în pieţe, dar şi în alte locaţii, de unde erau ridicaţi bişniţarii, valutiştii şi/sau persoane fără ocupaţie. Inclusiv descinderile respective se făceau cu zgomotul de rigoare, adică cetăţenii aflaţi în zonele respective trebuiau să afle ce se întâmplă. Şi toate acestea se întâmplau într-o societate în care se evita pe cât posibil informarea opiniei publice în ceea ce priveşte activitatea infracţională, inclusiv filmele în care apăreau personaje negative fiind atent periate, pentru că, nu-i aşa, în statul comunist nu existau - decât arareori - infractori. Şi, evident, în presă, pe lângă reportajele pe larg ale acţiunilor miliţiei, mai apăreau şi "opinii" care justificau anumite lipsuri de pe piaţă tocmai din cauza bişniţarilor, valutiştilor sau paraziţilor. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în zilele noastre. Sunt doar o serie de modificări de ordin "tehnic". Dacă înainte de 1989 se urmărea diminuarea şuşotelilor şi bombănelilor de pe la colţuri şi cozi şi implicit abaterea atenţiei populaţiei de la adevăratele realităţi ale zilei, acum se încearcă evitarea luărilor de poziţie şi a protestelor de pe canalele media. Şi, sigur, este mult mai captivant (pentru unii) să vadă la televizor mascaţi înarmaţi până în dinţi care dezarmează "în direct" poliţişti de frontieră, somează şi culcă la pământ cu mâinile la ceafă, ca în filmele americane de profil, pe vameşi (sau alţi interlopi de duzină), după care îi urcă în dube sau elicoptere, decât să asiste la proteste ale medicilor şi personalului sanitar privind desfiinţarea sau comasarea unor spitale sau să vadă bugetari care vin în faţa camerelor de luat vederi cu fluturaşii de salariu care nu corespund cu promisiunile guvernanţilor. În paralel, ca şi înainte de 1989, propagandiştii regimului vin şi spun că România este pe drumul cel bun şi că românii o duc şi o vor duce bine. Şi, tot ca înainte de 1989, românii nu vor afla finalitatea aşa-ziselor acţiuni de luptă împotriva corupţiei. Adică nu vor afla unde a ajuns şi cine a comercializat marfa de contrabandă pentru care s-au mituit lucrătorii vamali, nu vor afla la cine a ajuns grosul banilor colectaţi de "pionii" din vămi. Abia atunci când românii vor afla răspunsurile la aceste două întrebări, se va putea spune că nu este o reţetă preluată de la regimul comunist. Personal sunt însă sceptic. Aveţi dreptate, domnule deputat. Cât timp nu aflăm cine sunt "regele" şi "regina", totul nu va rămâne decât un spectacol mediatic de factură slabă, pus în scenă de un regizor despre care cam toată lumea ştie cât poate. Eu aş mai avea o întrebare: de ce această acţiune nu s-a desfăşurat simultan în toate vămile de pe teritoriul României? Pentru că unităţi de jandarmi şi procurori avem în toate judeţele!

Ţară, ţară, vrem eroi!

Ioan Oltean de la Bistriţa a spus că Boc şi Botiş vor fi catalogaţi ca fiind eroi. În perioada contemporană cu noi. Acelaşi personaj l-a asemuit pe Boc cu Ştefan cel Mare. Boc chiar a fost decorat de ministrul apărării naţionale.

Ministrul de la externe i-a ridicat osanale lui Nuţi Udrea.

Avem cel puţin un primar care doarme cu poza aceleiaşi Elene sub pernă.

Un alt primar - suspendat actualmente - mi-a umplut oraşul la un moment dat cu drapele portocalii, pe care se exprima susţinerea pentru Băsescu.

Ieri, o altă miss a fost reconfirmată în funcţie la partid, pentru modul în care şi-a sacrificat imaginea publică când cu numărarea voturilor la legea unitară a pensiilor.

Zilnic ni se induce ideea că actualii guvernanţi se sacrifică pentru ţară şi noi toţi, prin măsurile care le iau. În plan personal, sacrificiul pentru ei reprezintă însă creşterea conturilor bancare şi a proprietăţilor pe care le deţin.

Cât va mai dura oare până ni se va propune a li se construi şi un panteon, a cărui construcţie să fie atribuită bineînţeles unei firme de casă portocalie?

Al cui preşedinte mai este Traian Băsescu?

Mai este Traian Băsescu preşedintele constituţional al României? După modul în care se comportă, declară şi acţionează de câteva zile, orice cetăţean român care are habar de textul constituţional cu privire la acest aspect poate afirma răspicat NU. Să încerci în văzul lumii să schimbi conducerea unui partid, fie el chiar şi PD-L, să faci conclavuri tainice la miez de noapte cu şefii de partid de prin judeţe, să încerci să demiţi un prim-ministru, asta numai constituţional nu este. De când până când un partid este asimilat uneia dintre puterile statului, astfel încât preşedintele României să fie nevoit medieze diferendele din interiorul acestuia? S-a substituit cumva PD-L statului şi preşedintele României e obligat cumva să medieze între acesta şi societate, conform aceluiaşi art. 80 din Constituţie?

Felul în care acţionează Traian Băsescu începe să indice tot mai mult disperarea şi conştientizarea faptului că pierde controlul asupra principalului partid de guvernământ, iar tabăra care îl susţine în interiorul acestuia începe să fie pusă pe coji de nucă de greii partidului. Şi dacă înregistrările apărute pe surse privind reproşurile ce i s-au făcut ieri la întâlnirea cu parlamentarii PD-L sunt adevărate (şi pe care până acum nimeni nu le-a dezminţit), cred că prima moţiune de cenzură la adresa guvernului-marionetă impus de voinţa lui Băsescu - conform propriilor declaraţii - şi pe care îl reprezintă Boc la televizor chiar va trece!