http://www.dw-world.de/dw/article/0,,15310289,00.html

ROMÂNIA | 11.08.2011

Modelul politicianului clientelar

Parlamentul României, departe de nevoile cetăţenilor

Politicianul român nu are oglindă retrovizoare. Dacă ar avea-o, poate s-ar întreba singur ce caută el în politică. Politicianul român este incapabil să vadă realitatea din jurul său şi să-i pună un diagnostic, pentru că preocuparea lui zilnică se concentrează doar asupra carierei sale politice şi a bunăstării proprii.

El nu are convingeri politice, fapt pentru care nu poate să slujească nici o cauză a comunităţii. Se supune, în schimb, disciplinei de partid, aceasta fiind "poliţa de asigurare" obligatorie a carierei şi carierismului său deopotrivă.

În numele unei democraţii nevertebrate, scena politică românească a fost ocupată din primii ani post-comunişti de o serie de indivizi care nu au făcut decît să sară din barca avariată a fostului regim în şalupa salvatoare a partidului-stat FSN. Ajutat de lipsa de memorie sau de memoria vinovată a majorităţii românilor, modelul politicianului clientelar şi-a făcut tot mai mult loc pe scena politică.

Semidoct, pus pe căpătuială, dezinteresat de problemele societăţii, agresiv faţă de criticile venite din partea presei, politicianul clientelar a produs mii şi mii de astfel de exemplare care populează astăzi scena politică.

Partidele aşa-numite "istorice", PNŢ-CD şi PNL, nu au scăpat nici ele de invazia politicienilor clientelari. În cazul primului, aceştia l-au distrus din interior. Unii dintre ei au acţionat probabil la ordin, sub presiunea şantajului cu anumite dosare penale. 

Dezbateri în Parlamentul de la Bucureşti

Şi acum, după mai bine de zece ani de cînd PNŢ-CD nu mai este reprezentat în parlament, facţiuni ale partidului se mai luptă între ele prin justiţie, pentru cîştigarea legitimităţii numelui. Practic, atît a mai rămas din partidul reconstruit de Corneliu Coposu: un nume plimbat prin sălile de judecată.

În cazul Partidului Naţional Liberal, clientelismul unor membri marcanţi a dus partidul în situaţia de a părăsi de tot busola ideologică, ajungînd, în trepte succesive de "mînie politică" la crearea binecunoscutei alianţe cu Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator.O serie de intelectuali care au manifestat în Piaţa Universităţii în 1990 şi care au luptat pentru democraţie în diferite forme de exprimare aveau şi în urmă cu douăzeci de ani şi au şi acum aceleaşi convingeri liberale. Însă ei s-au rupt categoric de actualul PNL, care nu îi mai reprezintă. Nu mă refer aici doar la aşa-numiţii "intelectualii lui Băsescu", anatemizaţi de presa mogulilor. Sînt o serie de oameni care

şi-au păstrat convingerile liberale deopotrivă cu memoria vie a primilor ani de după 1990.

Şi atunci, întrebarea legitimă este: Cine sînt de fapt susţinătorii de acum ai PNL, dacă nu cei cu memoria scurtă şi cei fără memorie? Politicianul clientelar, de la orice partid, tocmai pe răspunsul acesta implicit îşi construieşte cariera.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident