Regiuni, voievodate versus Constituţie

Voievodate, regiuni, ţinuturi, mai lipsesc cnezatele şi ne întoarcem cu istoria în evul mediu timpuriu. Uite acu se vede de ce tot primea Băsescu fel şi fel de săbii şi buzdugane prin campania electorală, probabil se credea omul ca fiind întâiul descăletor de ţară. Şi de ce unul care avea un broscoi în gât îl asemuia pe Emil Gîscanul cu Ştefan cel Mare. Iar coana Lenuţa exersa plimbatul pe cai albi, visându-se probabil o prinţesă moştenitoare. Totul a culminat zilele acestea cu învăţăturile lui Băse către fiul său iubit, Emil, privind modul în care trebuie reîmpărţită ţara (era să zic moşia, dar cred că nu aş fi fost departe de adevăr) în noi feude portocalii, denumite generic regiuni.

Numai că, deocamdată, ce vor ei sunt numai vise. Deocamdată, le stă în cale prevederile art. 3 din actuala Constituţie, care prevedă că ţara este organizată pe comune, oraşe şi judeţe. Şi mai au de învins şi numărul mare de parlamentari ai opoziţiei, prea mare totuşi pentru ca demolatorii de ţară şi neam să poată face numărul necesar prevăzut la art. 151 din aceeaşi Constituţie pentru a o revizui (asta pentru că îmi place să cred că încă nu e totul şi toţi de vânzare în ţara asta).

Dar cum dracul tot drac rămâne, parcă-l văd pe cap.sec. Boc angajându-şi răspunderea inclusiv pentru revizuirea Constituţiei, în a cărei interpretare e profesor. Pentru că, vorba poetului, cum să te poţi gândi "ca întreg aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot"?