Oare ce s-ar întâmpla dacă s-ar aproba în forma iniţială propunerea legislativă a Sulfinei Barbu prin care ar fi obligatoriu să se propună pentru alegerile parlamentare o cotă candidaţi femei de minim 40% în cazul partidelor politice şi alianţelor politice, minim 50% în cazul alianţelor electorale, iar pentru organizaţiile minorităţilor naţionale minim 20% şi s-ar constata că nu există suficienţi membri de partid de sex feminin care să-şi dorească aşa ceva? S-ar trece la ameninţări cu excluderea din partid în cazul refuzului de a candida, pentru că altfel partidul nu se poate înscrie în procesul electoral - asta în cazul în care există scriptic numărul de membri de partid femei necesar-? Se va cere unor membri de partid de sex masculin să-şi facă operaţie de sex? Şi de ce doar 40% şi nu 60% să fie cota obligatorie, de exemplu? Ca să nu mai spunem că se introduc prevederi care ar putea fi considerate discriminatorii în privinţa cotelor procentuale pentru reprezentare, fără nici o explicaţie privind stabilirea acestor cote cifrice diferite.
Astfel de propuneri legislative ne arată cu ce parte a corpului gândesc unii dintre aleşii noştri. Pentru că dacă aşa ceva se va adopta, ar schimba practic Constituţia, care prevede la art. 16 alin (3) egalitatea de şanse a bărbaţilor şi femeilor pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice şi nu obligativitatea egalizării şanselor. Adică ai dreptul să candidezi, dar nu şi să fii obligat să candidezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu